În cartea sa realizată în 1965 în localitatea irakiană Nimrud la vârsta de 75 de ani, Agatha Christie ne înfăţişează în unsprezece capitole principalele sale aspecte biografice, legate de copilărie, adolescenţă şi începuturi literare, cele două războaie mondiale şi căsătorii, gloria artistică, bătrâneţea.
Un punct des discutat în carte este relaţia dintre bărbaţi şi femei. Păstrează încă prelungiri ale mentalităţii victoriene în stilul său de comportament când afirmă de pildă că farmecul vieţii unei fete consta în aşteptarea hotărârii hazardului asupra a ce fel de soţ urma să aibă.
Lumea întreagă era deschisă "nu pentru a face o alegere, ci pentru orice ar aduce soarta". O remarcă în ultima instanţă fatalistă căreia mai târziu îi va aduce serioase contraargumente. De pildă, în raport cu iubirea, crede că nedreptăţile vieţii sunt inversate, întrucât băieţii arată ca nişte prostănaci, atunci când sunt îndrăgostiţi, în timp ce femeile devin de zece ori mai frumoase. Apoi este mentalitatea faţă de iubire. În timp ce bărbaţii se îndrăgostesc pe moment de foarte multe femei, ele cântăresc pe fiecare nou venit ca pe un nou soţ posibil şi în nici un caz nu se îndrăgostesc la prima vedere. În sfârşit, problema prieteniei dintre un bărbat şi o femeie crede că nu-i posibilă decât unidirecţional, dinspre bărbatul care are nevoie de o persoană feminină pentru a primi sfaturi despre relaţia sa de amor cu o alta. În ceea ce priveşte propria viaţa a lui Agatha Christie ţin să remarc că atât ea, cât şi fiica ei, Rosalind, s-au căsătorit în timpul războiului într-o căsătorie fulger, acţionând astfel contrar oricărei prudenţe şi reţineri feminine.
Citeste Maria Enache
Fisierul nu mai este. Il puteti uploada din nou, va rog?
RăspundețiȘtergereMerge acum.
RăspundețiȘtergere