Numai semintiile venite din pustiu au in ochi puterea de a-i fascina pe toti, caci intotdeauna o femeie fascineaza pe cineva. Ochii lor pastreaza, fara indoiala, ceva din nemarginirea pe care au contemplat-o. Natura prevazatoare a inarmat oare retinele lor cu cine stie ce strat care sa reflecte si deci sa le ingaduie a rezista la mirajul nisipurilor, la revarsarile soarelui si la cobaltul arzator al vazduhului? Sau poate ca fiintele omenesti imprumuta, ca si celelalte, ceva de la mediul in care se dezvolta si pastreaza vreme de veacuri insusirile pe care le-au extras de acolo?
-Fiica mea, zise cumplitul judecator. Exista o iubire care nu se destainuieste in fata oamenilor si ale carei marturisiri sunt primite ca un suras de fericire de catre ingeri.
-Care anume?
-Iubirea fara speranta, cand inspira viata, cand da temei jertfei, cand innobileaza toate faptele prin nazuinta de a ajunge la o desavarsire ideala. Da, ingerii incuviinteaza aceasta dragoste, caci ea duce la cunoasterea lui Dumnezeu. Sa te desavarsesti neincetat, ca sa te faci demn de cel pe care-l iubesti, sa aduci mii de jertfe tainice, sa-l adori de departe, sa-ti dai sangele picatura cu picatura, sa-i sacrifici amorul tau propriu, sa nu mai ai nici trufie, nici manie, sa-l scutesti pana si de a cunoaste geloziile cumplite pe care ti le seamana in inima, sa-i dai tot ce doreste, fie chiar si in paguba ta. Sa iubesti ce iubeste el, sa ai vesnic fata intoarsa spre el, ca sa-l urmaresti fara sa stie.
Femeile ce au dus viata care-i repugna atat de violent in clipa aceea lui Esther ajung la o totala nepasare fata de infatisarea exterioara a barbatului. Seamana cu criticul literar de astazi - comparabil cu ele in anumite privinte - si care ajunge la o adanca nepasare fata de formulele artei. A citit atatea lucrari, vede atatea trecand prin fata ochilor, s-a obisnuit intr-atata cu paginile scrise, a cunoscut atatea deznodaminte, a vazut atatea drame, a compus atatea articole fara sa spuna ce gandea, tradand atat de adesea cauza artei in favorul amicitiilor si dusmaniilor, incat ajunge sa fie dezgustat de tot si continua totusi sa judece.
Citeste Valeria Sima
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu