O lucrare în proză de dimensiuni medii, cu acţiune structurată pe un singur plan narativ, redând cu precădere evoluţia unui singur personaj. Tensiunea narativă este gradată şi se concentrează în jurul unei singure probleme. Deznodământul este concluzia întregii acţiuni şi elucidează textul în ansamblul său. Nuvela are ca scop nu atât crearea unui univers imaginar elaborat, cât surprinderea unor fragmente de viaţă relevante pentru existenţa omenească.
Ghiţă şi Ana, alături de cei doi copii ai lor, iau în arendă un han, numit în zonă, „Moara cu noroc”, clădire la răscruce de drumuri, aşezată în pustietate. Familia tânără este urmată de asemenea şi de mama Anei, o bătrână înţeleaptă ce se opune în primă fază acestei schimbări. La han, afacerile merg bine până când Ghiţă e condiţionat de Lică Sămădăul, porcarul bogat şi tâlharul temut al regiunii, să devină complice fărădelegilor sale. Ghiţă cântăreşte alternativele pe care le are în faţă: să se întoarcă în sat sau să participe cu prudenţă la acest joc al înavuţirii şi al infracţiunii. El acceptă aceste condiţii, gândindu-se că trei ani îi vor fi de ajuns pentru a se îmbogăţi, moment în care va părăsi „Moara cu noroc”. Evenimentele decurg însă altfel. Lică Sămădăul îl calcă pe arendaş, dansează cu Ana, atragând-o în mrejele lui şi ucide o colaboratoare infidelă. Ghiţă e închis pentru câtva timp, eliberat pe chezăşie şi supravegheat de fostul său prieten bun, comisarul Pintea. Pentru a-l prinde pe Lică în flagrant, Ghiţă îşi lasă soţia momeală, iar ea, crezându-se părăsită, se abandonează în braţele hoţului. Pintea îl ucide pe Lică, aruncându-l într-un râu învolburat, dar înainte de a muri, Lică îl împuşcă pe Ghiţă, în timp ce cizmarul îşi ucidea la rândul său nevasta necredincioasă. Acest ciclu sângeros al pedepselor între oameni e încheiat de o sentinţă profund etică rostită de bătrână, la final: „-Se vede c-au lăsat ferestrele deschise! zise ea într-un târziu. Simţeam eu că nu are să iasă bine: dar aşa le-a fost data!... ”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu