miercuri, 8 iulie 2015

Oscar Wilde - Uriasul Care Se Iubea Doar Pe Sine


Uriașul care se iubea doar pe sine, de Oscar Wilde, este o poveste pentru copii despre un uriaș aparent egoist, dar care se dovedește a fi bun, sensibil și generos.
Uriașul avea o grădină foarte frumoasă, în care se jucau mai mulți copii. El era plecat de 7 ani la un prieten căpcăun, astfel copiii se jucau în voie prin grădina sa. Însă vine și ziua întoarcerii uriașului, care nu a fost deloc încântat de prezența copiilor în grădină.
El i-a izgonit, spunând că acea grădină era a lui și numai a lui. Prin urmare, copiii nu aveau ce căuta acolo și au început să se joace pe stradă. Uriașului i s-a dus vorba că se iubește doar pe sine, nepăsându-i de ceilalți.
Însă, o dată cu plecarea copiilor a dispărut și veselia. Grădina nu mai înflorea, fiind acoperită în permanență de chiciură. Nici măcar păsărelele nu mai cântau, iar pe când în alte grădini venise primăvara, pomii înflorind, în grădina uriașului era iarnă mereu.
Uriașul a devenit foarte trist, începând să-i fie dor de copii și de veselia adusă de ei. Într-o zi, în grădină, păsărelele au început din nou să cânte, pomii erau iar înfloriți; se întorseseră copiii, urcați pe crengile copacilor. Doar un prichindel era supărat și nu reușise să se urce, iar colțul din grădină cu pricina era singurul cufundat în iarnă. Uriașul s-a îndreptat spre el și impresionat, a prins drag de micuț și i-a acordat toată atenția sa.
Ce se întâmplă mai departe puteți descoperi singuri din carte. Vă spun doar că finalul mi s-a părut trist, dar depinde de interpretarea fiecăruia. Așadar, un motiv în plus pentru a asculta cartea.
Povestea vorbește despre sensibilitatea și bunătatea ascunse sub o carapace dură, despre aparențele înșelătoare: un om aparent egoist și dur poate fi, în fond, sensibil.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu