Michael Phillips - Verisoarele Din Carolina: Dragoste Primejduita

Ce rau imi parea, in palpairea acelei clipe cumplite, cand il aveam inca in fata ochilor, ca i-am cerut sa amanam casatoria! De ce nu am primit sa ii devin soata cat mai aveam prilejul… oricat de primejdios ar fi fost? Acum era insa prea tarziu...
In preajma Razboiului dintre State, Jake, un tinerel de culoare din Sud, hotaraste sa-si ia viata in propriile maini si fuge de pe plantatie, nadajduind sa scape de stapanul sau si de consecintele unei fapte nesabuite. Greu impovarat de manie si de vinovatie, Jake porneste spre Nord, in cautarea propriei libertati si a tatalui sau. Intr-adevar, isi gaseste mai intai tatal si constata ca il invinuise degeaba.

Michael Phillips - Verisoarele Din Carolina: De La Sclava La Doamna

Nu din cauza noului venit se pogorase napasta asupra noastra. Totul incepuse cu mult inainte de sosirea lui si s-ar fi intamplat oricum. Doar ca prezenta lui la Rosewood a schimbat fara doar si poate cursul lucrurilor.
Cand un soldat ranit descinde in oras, viata de la Rosewood se da peste cap intr-un mod in care Katie, Mayme si Emma nici n-ar fi banuit. Soldatul este un barbat manierat si inteligent care atrage toate privirile si tulbura linistea localnicilor. Toti cei de la Rosewood sunt impresionati de prezenta soldatului, insa una dintre fete va fi deosebit de sensibila la gentiletea sa.

Michael Phillips - Verisoarele Din Carolina: Niciodata Nu E Prea Tarziu

Din ziua aceea de dupa incendiu, frica o transforma de fiece data intr-o stana de piatra.
Focul.
A despartit-o pe Seffie de familia ei si, pe deasupra, i-a rapit si singurul prieten. Va lasa ea oare ca valvataia sa-i fure iarasi sansa de a fi fericita?
Sclava din nastere, Seffie fusese slujitoarea unei fetite albe, dimpreuna cu care a invatat sa scrie si sa citeasca, ba chiar si un pic de franceza. Dar soarta nu i-a suras decat putina vreme. Dupa ce moartea a curmat prietenia cu tanara ei stapana, Seffie s-a deprins sa-si tina inima in frau si sa-si ascunda trecutul.

Michael Phillips - Verisoarele Din Carolina: Caminul Domnisoarei Katie

Un calaret singuratic galopa ca vantul, in noapte. Ca sa nu ajunga prea tarziu, nu-si putea ingadui nicio clipa de ragaz. In joc erau vietile multora, dar si propriul sau viitor.
Vantul schimbarilor sufla peste plantatiile de bumbac din Carolina... schimbari care vor zgudui vietile celor care isi duc traiul la Rosewood. Katie si Mayme sunt deja femei in toata regula, iar Jeremiah este plecat la munca in Nord. In curand, mari schimbari se vor abate peste intreaga familie de la Rosewood. Probleme nu se ivesc doar in Sud... primejdia pandeste peste tot.

H.P. Lovecraft - Povestiri

Dagon
Pastorul blestemat
Dincolo de zidul somnului
Sobolanii din ziduri
Pisicile din Ulthar
Fiara din pestera
Templul
Polaris
Lumea de dincolo
Monstrul din prag

Alexandre Dumas - Razbunatorul

O emotionanta povestire despre destinul tragic al unei familii de corsicani. Doi frati gemeni, nascuti intr-o familie corsicana care pune onoarea mai presus de orice sunt separati de crudul destin.

Watchman Nee - Viata Crestina Normala

Cartea aceasta este o compilatie de predici rostite, nu un tratat sistematic de doctrina crestina, cum s-ar putea sa para la o privire superficiala. Ea nu trebuie abordata ca un exercitiu intelectual, ci asimilata ca un mesaj adresat inimii. Citita in felul acesta, ea va vorbi cititorului cu o putere deosebita, ca din partea Duhului lui Dumnezeu Insusi.

I.L Caragiale - In Vreme De Razboi

In vreme de război este o nuvelă realist psihologică, cu accente naturaliste, scrisă de Ion Luca Caragiale și publicată pentru prima oară în 1898.
Alături de Ioan Slavici, Ion Luca Caragiale este creatorul nuvelei realist-psihologice, deosebindu-se de acesta nu numai prin tematica abordată, ci mai ales prin capacitatea artistică de a insera în firul epic principiile estetice naturaliste, reprezentate în literatura universală de Émile Zola. Barbu Ștefănescu Delavrancea afirma: Ion Luca Caragiale este „scriitorul cel mai zolist, naturalistul nostru prin excelență“.

Bernard Palmer - Yoneko

Prenumele japonez Yoneko inseamna "Copil al fericirii". Yoneko era un copil fricit, fiica preferata a mamei ei. Cu toate acesta, inca mica fiind, moartea neasteptata a mamei o smulge din aceasta stare de siguranta.

Victor Stoica, Vior Scripcariu - Compendiu De Specialitati Medico-Chirurgicale

Compendiul de specialitati este  elaborat de un colectiv multidisciplinar format din cadre didactice de la toate universitatile de medicina si farmacie constituie bibliografie pentru concursul national de rezidentiat din sesiunea noiembrie 2018, a anuntat Ministerul Sanatatii.

Ludmila Ulitkaia - Minciunile Femeilor

Femeile mint cum respira, spune Ludmila Ulitkaia. Drept e ca nu toate, numai cele care au darul fabulatiei. Minciunile lor sunt gogonate, unele sunt frumoase, rod al unei fantezii debordante, altele sunt urate, „schioape“, ascund adevaruri crude. Cand mint, femeile povestesc istorii personale, caci minciuna traita si spusa cu lacrimi în ochi, ca sa induioseze, devine credibila pentru naivi. Si naivitatea, ca si capacitatea de a minti, este un dat natural „la fel ca laptele, mesteacanul sau bondarul“. 

Charles Seife - Zero: Biografia Unei Idei Periculoase

Babilonienii l-au inventat, grecii l-au interzis, hindusii l-au preamarit, iar Biserica s-a folosit de el pentru a scapa de eretici. Secole de-a randul, zero a avut o putere cu iz demonic, dar, o data supus, a devenit cel mai important instrument al matematicii. Charles Seife urmareste acest numar de la nasterea sa, ca un concept filozofic oriental, pana la lupta dusa pentru a fi acceptat in Europa si omagiile de care s-a bucurat in cele din urma, ca mister al gaurilor negre. Astazi, zero este cauza uneia dintre cele mai mari controverse stiintifice ale tuturor timpurilor, nascuta din dorinta de a fi formulata o teorie unificatoare, care sa explice orice fenomen din univers. Clara, instructiva, scrisa cu umor, cartea Zero.

Maria Pastourmadzis - Daca Nu Veneai Tu

…Un lant nesfarsit de „daca”, ce se termina cu o singura propozitie: „Daca nu veneai Tu, Doamne…” Nepatrunse sunt caile Tale! Nepatrunse sunt caile Tale!
Lida si-a aruncat privirea pe fereastra. 
O briza usoara rascolea apa albastra. Soarele revarsat peste mare juca in linii mici, care se pierdeau in adancurile orizontului. Mergea cu privirea pe cararea aurie care se ingusta de-a lungul apei, pana ce se stingea biruitoare in frumusetea cerurilor. Oricum ar fi fost marea, linistita sau cu valuri, soarele se sfarsea mereu in nemarginirea cerului. „Ca drumurile lui Dumnezeu”, a soptit si a lacrimat…

Janette Oke - Mostenirea Din Prerie: Curata Ca Aurul

Va găsi inima ei vreodată pacea după care tânjeşte?După mulţi ani de nelinişte, Virginia Lewis este în sfârşit satisfăcută de viaţa ei. Dumnezeu o binecuvântase cu dragostea soţului ei Jonathan şi a celor patru copii minunaţi, unul dintre aceştia este fiica lui Jenny, prietena ei capricioasă din copilărie.Mindy, în vârstă de zece ani, s-a dezvoltat ca o fetiţă sănătoasă, plină de credinţă, devenind şi o membră matură a familiei Lewis.

Janette Oke - Mostenirea Din Prerie: O Vointa De Neclintit

Când vecinul ei cu pălărie de cowboy pleacă să-şi caute rostul, Virginia Simpson rămâne acasă, susţinută de speranţă şi de o inimă în aşteptare. Acum când iubitul ei Jonathan s-a întors, ea abia aşteaptă să devină doamna Lewis şi să înceapă viaţa la care visase dintotdeauna. Dar viaţa de căsătorie nu e tocmai cum se aşteptase ea…

Janette Oke - Mostenirea Din Prerie: Cautarile Inimii

Ea tânjise după maturitate, dar acum i se părea că viaţa trece pe lângă ea. Ea îşi doreşte să fie pe cont propriu, dar ce înseamnă asta, de fapt? Cum absolvirea şcolii se apropie, Virginia Simpson, în vârstă de optsprezece ani, este mai mult decât pregătită să facă faţă colegiului, să fie împreună cu iubitul ei din copilărie, iar în final să i se acorde privilegiul de a fi adultă. Dar când o criză în familie o forţează să abandoneze planurile ei făcute cu atâta grijă,

Janette Oke - Mostenirea Din Prerie: Anii Framantarilor

Totul pare să meargă rău în viaţa ei. Virginia Simpson este la o vârstă la care toate regulile morale par imposibil de atins. Părinţii ei sunt prea stricţi, sora ei, prea autoritară şi Dumnezeu pare prea departe. Apoi dintr-odată apare Jenny, o fată de la oraş, gata să trezească entuziasmul orăşelului de prerie al Virginiei. Încălcarea regulilor şi stârnirea bârfelor devin motive de distracţie pentru fete, până într-o zi, când acest fel de a fi ajunge prea departe…

Andrea Boeshaar - Anotimpurile Rascumpararii: Luptator Impotriva Curentului

O VA FORTA RAZBOIUL SA-SI ABANDONEZE RECENTA IUBIRE? 
Razboiul dintre State i-a adus lui Valerie Fontaine frica pentru viitorul sau. lar cand bogatul ei tata a fost acuzat de furnizarea de arme catre Armata Federala, pentru a-si salva compania de navigatie, Valerie este suspectata de conspiratie. Dintr-o data este fortata sa fuga din frumoasa casa a familiei, din New Orleans, cautand sa ajunga sub protectia trupelor confederate. 

Andrea Boeshaar - Anotimpurile Rascumpararii: Inima Sovaielnica

Sarah McCabe cunoaste exact ce-si doreste... dar ce doreste Dumnezeu pentru ea?
Anul 1866. Sarah McCabe are chef de calatorie. Intr-un efort de a deveni independenta fata de familia ei din Missouri, accepta un post de dadaca in Milwaukee, Wisconsin, reusind sa guste pentru prima oara din viata pe care si-a dorit-o - o viata de lux, cultura si privilegii sociale. 

Gustave Flaubert - Doamna Bovary

„Critica literara tot repeta despre Emma […] ca avem de-a face cu o nefericita, demna de mila.
In realitate insa, soarta ei e mai umana si mai de ravnit decat aceea a pantecelor muncite ale femeilor din Yonville […], care par sa traiasca doar pentru a indeplini anumite roluri domestice si care cred, la fel ca soacra Emmei, ca femeile nu trebuie sa citeasca romane, spre a nu deveni niste visatoare. Chiar daca moare tanara si sfarsitul ii e cumplit, Emma are cel putin curajul sa se accepte asa cum este si traieste experiente profunde, pe care virtuoasele burgheze din Yonville nici macar nu le-ar putea banui in existenta lor banala.” – Mario Vargas Llosa, Orgia perpetua: Flaubert si Madame Bovary