marți, 28 iunie 2011

Anonim - Pelerinul Rus

"Pelerinul rus" este una dintre acele carti apartinand literaturii crestine ce prezinta "alfa si omega”- inceputul si sfarsitul - vietii duhovnicesti. Ea are marele merit de a fi in acelasi timp o carte a celor incepatori, dar si a celor desavarsiti, a celor ce se afla la inceput de drum, dar si a celor ce deja l-au parcurs. "Pelerinul rus" este, de altfel, citata in tratatul de Teologie morala ortodoxa al Parintelui Staniloae, aratandu-se ca: "Dupa carticica aceasta, toata dezvoltarea vietii duhovnicesti, de la inceputurile ei pana pe cele mai inalte trepte, se face pe firul rugaciunii lui Iisus.
Viata duhovniceasca incepe cu rostirea orala in scurte rastimpuri a acestei rugaciuni, adancindu-se si purificandu-se pe masura ce rugaciunea lui Iisus se rosteste mai des, mai interiorizat si mai de la sine” (Teologia morala ortodoxa, vol. 3, p. 233).
"Pelerinul rus" sau "Marturisirile sincere catre duhovnicul sau ale unui pelerin rus cu privire la rugaciunea lui Iisus" a fost pentru intaia data publicata in Rusia (Kazan) in 1884. In scurt timp a devenit o carte rara, foarte cautata de catre toti cei interesati de mistica ortodoxa. Abia recent, prin retiparirea acesteia in Vestul Europei si in multe alte tari ortodoxe, aceasta carte a devenit accesibila unui cerc mai larg de cititori, interesat de spiritualitatea Bisericii Rasaritene.
"Pelerinul rus", pe langa faptul ca aduce celor o citesc mult folos duhovnicesc, a ridicat de-a lungul timpului o serie de intrebari, ce e drept, secundare, legate de identificarea autorului scrierii si a personajului principal.
Este pelerinul rus autorul scrierii?
Inca de la inceput trebuie sa mentionam ca autorul scrierii este necunoscut. Scrisa la persoana I singular, cartea se prezinta ca autobiografia spirituala a unui taran rus care a trait aproximativ la jumatatea secolului XIX, relatata in conversatii particulare. Conditiile sociale prezentate in carte infatiseaza Rusia in timpul ultimelor decenii de robie, sub aspra conducere autocratica a lui Nicolae I. Mentionarea Razboilului Crimeii (1853-1854) permite o plasare exacta din punct de vedere cronologic.
Exista, de asemenea, multe indicii care ne fac sa nu acceptam intocmai descrierea autorului anonim ca facand referire la sine. Chiar daca stilul cartii are ceva din savoarea limbii ruse taranesti, prezinta in mod esential caracteristicile literare ale scrierilor duhovnicesti din Rusia de la mijlocul sec. XIX. Se fac simtite influente ale misticii alexandrine (Alexandru I,1808-1825) care  si-a pus amprenta asupra gandirii religioase si stilului Bisericii Ortodoxe Ruse in prima jumatate a sec XIX. Unii cercetatori au afirmat ca influentele unui romantism de origine Apuseana nu pot fi negate.
Stilul, aproape in intregime, impreuna cu o serie de profunde cugetari teologice si filosofice, digresiuni si comentarii, sunt greu de acceptat ca fiind rostite de un simplu taran, chiar si in cazul unui cititor al Filocaliei.
Pe de alta parte, multele incidente relatate in detaliu, si chiar ordinea confuza a naratiei, ne fac sa consideram, cu atat mai mult, ca forma autobiografica a intregii povestiri reprezinta o conventie literara.
Arhiepiscopul Averky intr-o lucrare despre spiritualitatea rusa afirma insa ca "toate aceste remarci critice au menirea de a pune in tema cititorul, pentru a nu considera viata mistica a Pelerinului ca reflectand religia populara din Rusia. Din contra, reprezinta produsul unei rafinate culturi duhovnicesti, <<o floare rara in gradina rusa>>”.
Pelerinul rus si Filocalia
Multi din cei ce au studiat aceasta scriere sunt de parere ca o experienta autentica a pelerinului constituie baza compozitiei. Insa unele persoane cu o cultura teologica mai bogata ar fi putut consemna si completa totodata confesiunile orale, probabil chiar "parintele duhovnicesc”, un preot sau calugar din Irkutsk (Siberia) sau chiar unul de la Muntele Athos, de unde manuscrisul se presupune ca ar fi fost adus in Kazan.
In acest sens, cartea este vazuta ca o scriere ce are menirea de a promova in cercurile laice rugaciunea mistica a isihastilor, asa cum o intalnim in Filocalie.
Prima editie in limba greaca a Filocaliei, a fost publicata la Venetia in 1782 de catre Sfantul Nicodim Aghioritul. Traducerea slava realizata de catre Sfantul Paisie Velicichovschi a fost publicata in 1793. Multi dintre parintii greci prezenti in Filocalie erau cunoscuti deja in Rusia Sfantului Nil Sorsky ( sec. XV). Insa din sec. XVI inainte, miscarea duhovniceasca in Rusia avea sa sufere un declin pana in vremea Sfantului Paisie. Acest calugar rus a trait in manastirile din Athos si Romania, unde a facut cunoscuta aceasta traditie mistica. Intreaga renastere a vietii monahale care s-a manifestat in Rusia la sfarsitul sec XVIII si inceputul sec.XIX este tributara lui Paisie si discipolilor sai. Lavra Optina in Rusia (in provincia Kaluga), cu lantul neintrerupt de stareti, a pastrat intr-un sens mai aparte traditia paisiana.
Ca aceasta traditie nu se rezuma doar la viata monastica este aratat de cartea Pelerinului. Scopul sau este sa ne convinga ca rugaciunea inimii este posibila in orice conditie de trai. Adevarat, acesta admite ca insingurarea deplina reprezinta pentru el conditia favorabila pentru a practica rugaciunea continua. Conditiile in care pelerinul traia sunt astfel prielnice rugaciunii ca si chilia monahului.
Pelerinul rus sau mireanul filocalic
Pelerinul rus este istoria exemplara a unui mirean care incepe prin a se intreba, plin de uimire, cum poate omul sa se roage "neincetat”, potrivit indemnului Sfantului Apostolul Pavel, si care, pornind in cautarea raspunsului, ajunge, din marea milostivire a lui Dumnezeu, sa dobandeasca lucrarea plina de har a rugaciunii lui Iisus si sa descopere astfel ca, intr-adevar, imparatia lui Dumnezeu se afla inauntrul nostru (Lc. 17, 21).
Problema crestinilor ortodocsi de astazi, a mirenilor in special, este ca suntem pelerini de ocazie. Prin urmare, suntem si rugatori ocazionali. Caci nu atat calatoria in sine confera folos duhovnicesc pelerinajului, cat rugaciunea si intalnirea personala cu Dumnezeu. 
Pelerinul rus ne arata ca exista o alta fata a pelerinajului, diferita de ceea ce presupune inchinarea la o biserica, manastire sau la Locurile Sfinte. Este pelerinajul ca mod de viata dupa exemplul lui Hristos, care a spus despre Sine ca "nu are loc unde sa-si plece capul”. Drept raspuns, crestinul pelerin rosteste impreuna cu Fericitul Augustin, ca "nelinistit este sufletul meu, pana ce se va odihni intru Tine, Doamne!". Astfel, nici chilia si nici locuinta personala - care il adapostesc - si nici macar lumea intreaga, nu trebuie sa ii fie acestuia "cetate statatoare".  Necontenit, o cauta pe cea viitoare, pe cea ce va sa vina.
In acest sens, prin rugaciune, si in special prin rugaciunea lui Iisus, putem fi martori ai celui mai impresionant pelerinaj, acela al "coborarii mintii in inima”. In special, despre acest pelerinaj launtric care ne deschide vesniciei, da marturie pelerinul rus. Este un pelerinaj la indemana oricui si totusi, atat de rar intalnit. Nu este conditionat de nimic exterior precum banii sau multe alte lucruri. Presupune numai sa avem ca "vehicul"  rugaciunea curata, iar ca merinde pentru drum, bogatia virtutilor.  
Marturia pelerinului rus ni se infatiseaza tuturor, mireni si monahi, ca un "pridvor" spre Filocalie, spre viata si marturia parintilor purtatori de Dumnezeu, care ne arata "cum se poate omul lumina, curati si desavarsi”.
Parintii filocalici nu au iubit frumusetea trecatoare a acestei lumi, ci frumusetea vesnica a lui Hristos, la care s-au facut partasi prin chemarea neincetata a Numelui Sau cel Sfant, in rugaciune, si prin Sfintele Taine. Si noi, mirenii, suntem chemati sa urmam aceeasi cale a iubirii de frumos, cea a "sfintelor nevointe ale desavarsirii”. Radu Alexandru

Un comentariu: