Considerat o capodoperă a literaturii spaniole, Don Quijote de La Mancha a fost publicat într-o primă parte în 1605. S-a bucurat de un mare succes din partea publicului, fiind tradusă în principalele limbi europene şi este în prezent una dintre operele cele mai traduse din lume. Povestea micului nobil Alonso Quixano (Don Quijote) din La Mancha care, influenţat de lecturile sale ajunge să se creadă un cavaler în căutare de aventuri, este o frescă a societăţii spaniole şi o reflexie asupra comportamentului uman. Nobleţea gândirii sale, deşi atipică într-o lume contaminată de imoralitate, ajunge să fie un etalon.
Dincolo de ironia la adresa romanelor cavalereşti, autorul povesteşte cu duioşie aventurile comice ale bătrânului cavaler care porneşte în lume pe calul său, Rosinante, împreună cu pragmaticul său scutier, Sancho Panza. Cuvântul „Quijote“ se referă la partea din armură care acoperea piciorul.După cum analizează Clemencin, Cervantes a ales bine numele protagonistului, căutându-l printre obiectele proprii profesiunii cavalereşti şi dând, dintre acestea, preferinţă unei părţi din armură, desemnată printr-un substantiv cu terminaţia în ote, sufix augmentativ, care în spaniolă se aplică de obicei substantivelor determinând lucruri sau persoane ridicole (librote - cărţoi; monigote - om de nimic; mazacote - om greoi, plicticos).
Citeste Sofica Radulescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu