Conceputa in atmosfera patriarhal-moderna a gospodariei de la Copou a scriitorului („in noptile inalte de la Copou a citit desigur S. povestea Noptilor de sanziene"- Profira Sadoveanu), cartea (favorita a lui S.) e scrisa aproximativ in aceeasi perioada cu Pastele blajinilor (cu care comunica adesea subteran, la nivel tematic, motivic, caracterial si compozitional; extrem de organic si coeziv, intreg universul sadovenian se slrevede insa in filigran, intr-o adevarata „intertextualitatc sui-generis" - A. Tanasescu).
Romanul marcheaza inca un pas spre recuperarea (prin regresiunea intr-o (pre)istoric mereu mai indepartata, mai nebuloasa si mai fascinanta prin nebanuitele-i deschideri) a unui mitologic teritoriu romanesc dintre Carpati, Dunare si Mare.
Deplin conturata la nivelul temelor, al motivelor si, partial, chiar al mijloacelor de expresie, inca din prima etapa de creatie a scriitorului, opera sadoveniana va accede la capodopera in anii maturitatii nu atat prin inovatie, cat prin reluarea, dezvoltarea si adancirea simfonica a creatiilor anterioare, prin abordarea lor dintr-o perspectiva filosofica mereu mai profunda si mai subtil spiritualizata, cu mijloace artistice de o tot mai rafinata si expresiva simplitate. Aceasta lege generala a universului sadovenian e confirmata si de Noptile, care, desi cu alte elemente compozitionale, e practic reluarea in gama majora a scrierii sale din 1926, Dumbrava minunata. Pe scurt, fabula e urmatoarea: aflat in impas financiar datorita costisitoarelor sale preocupari pentru aeronautica, Lupu Mavro- costi, excentricul descendent al unei vechi familii boieresti, apeleaza la camaradul sau din razboi, francezul Antoine Bernard, cedandu-i drepturile asupra stravechiului codru al Borzei. Atras de perspectivele exploatarii forestiere, dar si de o posibila alianta matrimoniala cu Kivi Mavrocosti, sora lui Lupu, Bernard soseste la fata locului (de Sanziene, la 24 iunie 1927), unde ramane exact un an.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu