În urmă cu cîţiva ani, vocea Adrianei Bittel răsuna în Întîlnire la Paris. Unsprezece povestiri, delectîndu-ne deopotrivă cu un autor şi cu o ipostază a feminităţii care întregeau panoplia prozei româneşti contemporane. Majoritatea (opt) apăruseră în reviste după 1989. Doar trei proveneau din Somnul după naştere, volum apărut, în 1984, la Editura Cartea Românească. Celelalte proze din Somnul... sînt reluate în culegerea de faţă. Cum încărunţeşte o blondă cuprinde şi textele din volumul Iulia în iulie, tipărit la Editura Eminescu, în 1986 (mai puţin proza Destul nu-i destul, care continuă, în fapt, încercările literare din cartea de debut). Ordonarea întregului este însă nouă, configurînd un volum de sine stătător.
Dincolo de autor şi emblemă feminină, în paginile de faţă se regăseşte acum plenar lumea anilor '80, cu multe din cotloanele sale în care mai pîlpîia - umilă şi totuşi sălbatică - viaţa. Nu doar cea intimă, cu izvoare personale şi notaţii minimaliste, ci şi scena mare, socială şi politică, a unui sistem care inspira lehamite şi cerea evazionism. Logica supremă a acelui timp pare să fi fost chiar tasarea într-o medie - cît mai falsă şi mai impersonală -, împotriva căreia se revoltau şi trupul, şi mintea. Singura pledoarie pentru valoarea mormîntalului deceniu se întrevede în chiar paginile care l-au fixat - şi nu doar cu talent, ci şi cu apetit documentar, de parcă Adriana Bittel s-ar fi temut să nu se aleagă praful cu totul de vieţile noastre. Iar gestul ei - un fel de save as... literature - merită întru totul atenţia cititorului de azi şi, foarte probabil, de mîine. Adina Kenereş
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu