luni, 11 noiembrie 2013

H. G. Wells - Masina Timpului


Dacă rosteşte cineva numele lui H.G. Wells, imediat ne apar în minte: Maşina timpului, Omul invizibil, Războiul lumilor. Adică nişte romane SF foarte interesante, după care s-au făcut nişte filme şi mai interesante. Şi este normal să ne amintim de unele dintre temele de bază ale literaturii SF, ajunse acum bunuri atât de comune, încât toţi autorii le pot folosi fără nici un fel de teamă că ar fi acuzaţi de plagiat – pentru că Wells a introdus în literatura SF anumite teme fundamentale, care au rămas pentru totdeauna legate de numele său.
Fiind unul dintre primii autori importanţi ai unui gen pe care, de fapt, l-a creat împreună cu Jules Verne, Wells este admirat şi în zilele nostre pentru imaginaţia sa bogată şi pentru modul exemplar în care a folosit anticipaţia în romanele sale.
Cititorii contemporani ştiu mai puţin că, de fapt, Wells a fost un gânditor de centru-stânga, fiind membru al mişcării fabienilor, adică un precursor al mişcării laburiste din Anglia. Admirator, pentru scurt timp, al Rusiei sovietice, Wells a încercat, încă de la începuturile sale literare, să atragă atenţia că omenirea  pornise pe un drum greşit, care putea s-o ducă spre distrugere. Spre deosebire de Verne, care scria cărţi pentru instruirea copiilor (adică lucrări de popularizare ştiinţifică, dar cu atât de mult talent încât au rămas în istorie ca opere literare), Wells era foarte puţin preocupat de detaliile ştiinţifice ale poveştilor sale. El nu ne bate la cap cu vreo teorie fantasmagorică, ce ar putea să justifice, din punct de vedere  teoretic, funcţionarea maşinii timpului. Mai mult, criticii săi au demonstrat că omul invizibil imaginat de Wells ar fi trebuit să fie orb. Din punctul său de vedere, Wells are dreptate. Poveştile sale – interesante şi atractive – sunt menite să dea o înfăţişare plăcută unor teorii profunde, dar cam greu de digerat.  El a introdus în literatură (nu numai în cea SF) ideea avertismentului. Probabil că n-ar fi existat un Huxley sau un Orwell, dacă Wells n-ar fi deschis un drum pe care nu-l mai străbătuse nimeni. Noi, amatorii de literatură SF, îl considerăm pe Wells un precursor şi un întemeietor al genului ce ne interesează. Dar critica literară, îndeosebi cea britanică, îl apreciază ca scriitor şi ca gânditor în general, nu ca aparţinând unui anumit gen. Aş recomanda celor care vor să cunoască imaginea lui Wells văzută din afară lumii SF un roman foarte interesant, în excelenta traducere a Onei Frantz – Bărbatul făcut din bucăţi, de David Lodge.
Am amintit câte ceva despre cel care a fost H.G. Wells pentru că editura Nemira a publicat de curând un volum ce reuneşte trei dintre cele mai interesante romane ale autorului. Cartea se numeşte Maşina timpului şi, după cum vă daţi seama, începe cu acel roman care dă numele cărţii.
Maşina timpului e un roman scris în 1895, iar scopul său este de a prezenta viziunea autorului despre evoluţia oamenilor. Wells îşi imaginează că, după zeci de mii de ani, oamenii se vor transforma în două specii diferite – morlocii şi eloii – desecendenţi ai muncitorilor, respectiv ai claselor avute; sunt specii degenerate, cu inteligenţă redusă. Morlocii vor trăi în subterane, din care ies doar noaptea, iar eloii la suprafaţă, fiind principala sursă de hrană a monştrilor subterani…
Insula doctorului Moreau, din  1896, este, dacă vreţi, o parabolă despre societate şi civilizaţie, despre superficialitatea civilizaţiei, despre revoluţie şi violenţă… şi despre alte lucruri. Un roman captivant şi cutremurător, caracteristic pentru modul în care scrie şi filosofează Wells.
Al treilea roman, Lumea eliberată a fost publicat în  1914, cu puţin timp înaintea izbucnirii Primului Război Mondial. Wells încearcă să descrie viitorul pe termen scurt al omenirii – şi ne descrie, printre altele, un conflict mondial în care beligeranţii folosesc bombe atomice. Liviu Radu

Citeste Maria Enache

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu