Un băiat de doisprezece ani, Toader Mândruţă, dintr-o aşezare patriarhală (satul Vâltoteş ti, comuna Bă- seşti, ţinutul Bârladului), considerat nătâng de cei din jur, visează să zboare.
El urmăreşte fascinat trecerea zilnică pe deasupra satului a unui avion polonez de pasageri şi încearcă să-şi construiască singur (asemenea lui Aurel Vlaicu) un aparat de zbor, spre exasperarea părinţilor, care îl califică drept „zăbăuc”. Nedescurajat de nimic, puştiul îşi confecţionează în cele din urmă un planor rudimentar cu care reuşeşte să decoleze de pe dealul Huidumanului.
După o scurtă evoluţie în văzduh se prăbuşeşte şi se alege cu aproape toate oasele zdrobite. Dând dovadă de iscusinţă, medicul chirurg de la spitalul din Bârlad izbuteşte – după mai multe luni de spitalizare – să-l pună pe picioare. Dar Toader rămâne definitiv inapt pentru muncile fizice grele. În aceste condiţii, tatăl său, Simion, îl încredinţează maistrului Stoian din târgul Crasna, ca să-l înveţe tâmplărie. Şi aici băiatul îşi construieşte pe ascuns un aparat de zbor şi încearcă din nou să se ridice de la pământ.
Soluţia (de fapt, ceva care doar pare o soluţie) îi vine, ca prin miracol, tocmai din cerul spre care tânjeşte. Un avion militar se prăbuşeşte în zonă şi ia foc, sub ochii lui Toader, iar pilotul, care se salvează cu paraşuta, sergentul Ciocârlan, se împrieteneşte cu el şi îl ajută să ajungă la Iaşi, ca să se înroleze voluntar în aviaţia militară. Acolo însă i se respinge cererea, din cauza fracturilor multiple suferite în copilărie.
Purtat de visul lui dintotdeauna, Toader, acum un flăcău în toată puterea cuvântului, pleacă la Galaţi, unde acelaşi Ciocârlan îl ajută să se angajeze ca ospătar la restaurantul aeroportului. Tânărul află că, pentru a ajunge pilot, trebuie să urmeze o şcoală, care l-ar costa 15.000 de lei. Neavând atâţia bani, el călătoreşte clandestin cu un avion, ascuns printre mărfurile din cală, până la Bucureşti. La destinaţie este descoperit şi trebuie să plătească drumul, dar are şi mult visata ocazie de a cunoaşte oameni din lumea aviaţiei. Este vorba de comandorul Stavăr şi de nepoata acestuia, Merişor, care tocmai învaţă pilotajul pe o avionetă proprie, „Păpuşa”, şi de mecanicul-şef Costache, supranumit Dumnezeu (pentru că de rigoarea verificărilor lui depinde siguranţa avioanelor care pleacă în cursă). Acesta îl îndrăgeşte pe Toader (întrucât ştie din experienţă proprie ce dureros este să vrei şi să nu poţi să ajungi pilot).
Tânărul îl cunoaşte şi pe Spiru Corbiov, constructorul unui avion, „Lăstun”. Îl şi ajută la construcţia aparatului, dar apoi i-l fură şi îl ascunde la moş Sandu, un grădinar de la marginea oraşului. Cu acest aparat, Toader face mai multe zboruri neavizate de autorităţi şi este dat în urmărire de aviaţia civilă şi apoi şi de cea militară. Se vorbeşte de un avion-fantomă, de presupuse acţiuni de spionaj etc. Atrasă de mister, Merişor, la sugestia lui Costache, se angajează şi ea, cu propriu-i aparat de zbor, în urmărirea pilotului neidentificat şi ceea ce nu reuşesc autorităţile reuşeşte ea, aterizând alături de Toader în zona grădinii lui moş Sandu.
Aventura îi apropie ireversibil pe cei doi, însufleţiţi de pasiunea lor comună pentru zbor. Tânăra îl părăseşte pe logodnicul ei, Remy Popovici, fiu de bancher, dar lipsit de curajul de a se sui într-un avion, iar Toader, la rândul lui, începe să o uite pe Ilenuţa, fata cu care avusese cândva o idilă în satul lui natal.
O ultimă întâmplare dramatică autentifică povestea de dragoste. Merişor participă la un miting aviatic şi, spre consternarea asistenţei, dispare undeva în munţi. Fără să ezite, Toader scoate „Lăstun”-ul din hangarul în care îl ţinea ascuns şi pleacă în regim de urgenţă în căutarea fetei. O găseşte chiar în momentul în care avioneta ei ia foc, o recuperează din aparatul în flăcări şi o transportă la aeroport, agăţată sub trenul lui de aterizaj. Ca să nu o rănească în timpul aterizării, se lasă pe pământ cu avionul pe spate, punându-şi în pericol propria lui viaţă. Merişor este câştigată (probabil, definitiv sau, în orice caz, pentru multă vreme) de acest gest.
Citeste Sofica Scarlat
Din pacate cartea nu este completa, lipsesc cateva capitole de sfarsit.
RăspundețiȘtergere