joi, 16 martie 2017

A.J. Cronin - Sabia Dreptatii


Romanul “Sabia dreptăţii”, de scriitorul englez, A. J. Cronin, se înscrie printre cele mai însemnate opere literare de analiză a societăţii engleze din prima jumătate a secolului nostru. În acest roman, scriitorul critică anacronismul legilor judiciare engleze, sistemul birocratic, traficul de influenţă care domneşte în justiţia engleză, cât şi alte păcate care-l acuză.

Titlul simbolic: “Sabia dreptăţii”, vrea să scoată în evidenţă că, până la urmă, dreptatea, în ciuda tuturor piedicilor ce i se pun în cale, iese învingătoare, învingătoare dar cu câte sacrificii, şi tocmai acesta este îndemnul scriitorului care reiese ca un leit-motiv, din toate rândurile cărţii: “Luptă pentru dreptate, luptă cu abnegaţie şi sacrificiu, şi vei învinge!”
Eroii romanului sunt de trei categorii: pozitivi, negativi şi încă o categorie care se poate încadra în şirul eroilor negativi, categoria oamenilor laşi, filiştini şi perverşi…
Din prima categorie fac parte Paul Mathry, eroul principal al cărţii, care lupta cu un spirit de sacrificiu demn de admirat, pentru a-şi reabilita tatăl condamnat pe nedrept, Rees Mathry, tatăl său, inspectorul de poliţie James Swan, Lena, o fată demnă şi curajoasă, redactorul A. Dunn de la Cronica, avocatul Grahame şi alţii…
În fruntea eroilor negativi se situează procurorul pus pe parvenire Mattew Sprott, care condamnă fără remuşcare oameni chiar la moarte, numai să parvină el cât mai sus, martorii acuzării Collins şi, în special, Louisa Burt, care pentru un pumn de arginţi, daţi de poliţişti corupţi, nu pregetă să depună mărturie falsă, asasinul Enoch Olswald, cel care făptuieşte crima pentru care tatăl lui Paul fusese condamnat, şi, desigur, şi Comisarul-Şef Dale…
În categoria eroilor laşi, perverşi şi filiştini, se înscriu în primul rând, mama lui Paul, care nu pregeta să-şi renege soţul, fără a face nici cea mai mică mişcare spre a-l salva, Ella Fleming şi pastorul Fleming, Victor Harris care preferă să scoată castanele din foc cu nana lui Paul, şi alţii…
În aria timpului, acțiunea propriu-zisă se întinde pe câteva luni de zile, dar în reactivarea acțiunii, ea cuprinde 15-20 de ani, purtându-ne în cea mai mare parte în orașul Wartley din Midland.
Pe scurt, acțiunea cărții este următoarea:
-Paul Mathry, un tânar student din Belfast, urma să ocupe în vacanța de vară un post.
Întrucât împlinise 21 de ani, majoratul la englezi pe vremea aceea, în perioada interbelică, i s-a cerut de prietenul său Slade, certificatul de naștere. Mama sa a tot tergiversat să îl dea, mințindu-l că l-a pierdut, ca până la urmă doamna Burgers să-i spună adevărul. Adevărul crud pentru Paul a fost următorul: tatăl său, Rees Matthey, nu a murit în America de Sud, cum îl mințise, crezând că-l menajează, până acum, ci fusese condamnat în 1921, în urmă cu 15 ani, pe când Paul avea 6 ani aproape, la moarte pentru crimă, și anume uciderea femeii de moravuri ușoare Mana Spurling din Wartley. Sentința a fost comutată la munca silnică pe viață, și actualmente, tatăl său își face pedeapsa la închisoarea din Staneheath. După arestarea soțului pe care ea l-a crezut vinovat, fără să încerce să cerceteze, să-l salveze, schimbându-și numele în cel de fată: Burghers.
Aflând acestea, Paul se hotărăște să afle adevărul despre tatăl său… Și de aici încolo începe lungul șir al calvarului lui Paul, din care va ieși învingător până la urmă.
Își părăsește mama pe care o anunță printr-un bilet, plecând cu puține haine și puțini bani, ce-i avea din economiile sale la Staneheath. I se interzice să-și viziteze tatăl, află câte ceva despre locul principal al desfășurării acțiunii, care l-a dus pe tatăl său la închisoare, orașul: Warftley din Mindland și pleacă acolo să afle adevărul. Trece printr-o serie de peripeții aproape incredibile, dar rezistă. Rezistă și învinge!
La Wartley se instalează inițial, cât va avea bani, la un hotel și încearcă să ia legătura cu martorii crimei din urmă cu 15 ani. La început, ia legătura cu tutungiul Albert Prusty, dar nu află mare lucru decât ca Mona Spurling a fost ucisă în împrejurări misterioase în urmă cu 15 ani. Cercetează întreaga colecție de ziare din presa zilei la Biblioteca Municipală, unde bibliotecarul Mark, bine intenționat îl ajută foarte mult, și-și dă seama, analizând lucrurile, că tatăl său e nevinovat. Un imn de bucurie îi năpădește simțurile, dar întrebarea este cum să facă pentru a scoate adevărul la lumină… Îl găsește pe fostul inspector de poliție James Swan, acum un bătrân decăzut și ratat care-i povestește că tatăl său este nevinovat.
Din relatarea lui James Swan, reiese că Rees Mathry a fost condamnat pe nedrept la insistențele procurorului regal Matthew Sprot, care, dornic să parvină, nu pregetă să calce pe cadavre.
Procurorul, împreună cu Comisarul-șef Dale influențează martorii Collins și Luisa Bevit pe care-i cumpără cu bani și, în urma depoziției martorilor, Rees Mathry este condamnat. Fostul inspector de poliție, povestește că, la vremea aceea, nu a fost de acord cu concluziile anchetei, fapt pentru care a fost dat afară, găsindu-i-se și un motiv să-l aresteze. Aparatul de stat, această mașină greoaie și rea a zdrobit mulți oameni cinstiți, care se împotriveau procurorului. Ca să aibă din ce trăi, Paul se angajează la un magazin de instrumente muzicale, la Victor Haris, unde o cunoaște pe Lena, o fată bună, care-l va ajuta foarte mult.
În legătură cu fosta martoră Larisa Burt, care-i declara cu cinism cum a mințit în urmă cu 15 ani pentru bani, și că acum este în slujbă la un anume Enoch Oswald, care este stângaci de felul său. Paul face legătura cu o scrisoare găsită în camera crimei, dovedită a fi scrisă de un stângaci, și între actele de filantropie ale stângaciului Oswald, și după un șir de multe căutari ajunge la concluzia că Oswald este criminalul.
Între timp se alarmase procurorul Mathew Sprot, care dă indicații comisarului Dale, să-i pună bețe-n roate lui Paul și să-l distrugă. Paul este arestat în urma unei înscenări, și comisarul îi pune-n vedere să părăsească orașul, fiindcă nici lui, nici procurorului, vinovat nu le convenea să se scormonească trecutul.
Paul nu cedează și ia legătura cu deputatul Georges Birly, căruia îi spune că: Tatăl meu a ajuns la Staneiheath din pricina unui sistem de procedură judiciară bazat pe depoziții ocazionale, ale unor martori nedemni, din pricina unui sistem care permite manipularea faptelor pentru acuzare și a unui procuror a cărui țintă este parvenirea cu orice preț, și să obțină spânzurarea acuzatului din boxă.
Crima este produsul orânduirii sociale a unei țări care a făurit asemenea orânduire, sunt mai vinovați decât așa-zișii criminali… Birly interpretează pe Ministrul de Interne în Camera Comunelor. Ziarele răspândesc faptul și procurorul îi ordonă din nou comisarului să înăbușe vocea lui Paul. Paul o caută din nou pe Louisa care-i spune: Nu mă întreba pe mine, întreabă-l pe procurorul care a tras sforile de la început până la sfârșit. În urma intervențiilor din umbră, Paul este concediat de la magazinul lui Haris, rămânând muritor de foame. Dar nu-și pierde speranța; scapă și de un individ rău intenționat Costles. Paul este apoi ajutat de Lena care-l iubea în taină.
Paul își revine și poartă pe străzile orașului, placarde pe care era scrisă nevinovăția tatălui și… Poliția îl arestează din nou, dar este pus în libertate, ziaristul L. A. Dunn îi plătește cauțiunea. Procurorul turba de furie, că i-a scăpat din nou, Paul, ziaristul-redactor-șef la Cronica, publică un serial de articole în care se cere eliberarea tatălui lui Paul. Această campanie de presă din orașul Wartley, aliază toată presa britanică din toată țara. Se cere atât eliberarea nevinovatului, cât și despăgubirea lui.
Se alarmează Parlamentul și până la urmă reușesc Ministrul de Interne dispune rejudecarea procesului, punerea lui în libertate, și despăgubirea în bani. Grashame, avocatul apărării arată că deși fiul condamnatului este zdrobit sufletește, dar crede cu tărie în puterea legii. Judecătorul care l-a imitat pe procuror, condamnând un om nevinovat în urma depoziției mincinoase a Louisei, care-i spunea acolitului său Collins: Nu pricepi idiotule că nu se poate merge împotriva poliției? Și-apoi trăiesc ca o coconă!
În urma rejudecării, tatăl lui Paul este eliberat și i se acordă despăgubiri. La proces veniseră din Belfast și soția lui și pastorul, care dându-și seama că au greșit, pleacă singuri acasă…
Adevăratul criminal se sinucide!
Rămas singur cu tatăl său, Paul are o convorbire intimă cu acesta, în urma căreia se regăsesc sufletește. Cartea se încheie astfel: Pentru prima oară, după atâtea luni simțea gustul dulce al vieții și făgăduiala zilei de mâine…
Romanul „Sabia dreptăţii” de Cronin este o carte bună care se citeşte cu pasiune şi al cărei final optimist, răsplăteşte din plin pe cititorul celor 298 de pagini ale cărţii scriitorului englez.
Cartea este un aspru rechizitoriu împotriva carieriştilor, a celor care profitând de funcţia încredinţată lor practică traficul de influenţă, fiind totodată un apel fierbinte, o chemare la luptă împotriva nedreptăţilor. “Sabia dreptăţii” încununează prin finalul său, titlul ce-l poartă, concluzia fiind că: Dreptatea învinge până la urmă. Gorjeanul.ro

Citeste Florina Dragan

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu