Cariera de pirat de stridii a lui Jack London l-a impins spre prietenii dubioase, betii crunte urmate de scandaluri pe masura. Totusi, dupa fiecare chiolhan, se furisa in cabina sa de pe vas si citea cu ceeasi ardoare cu care, doar cu putin timp in urma, golea sticle intregi de whisky. Oscila intre pasiunea pentru carti si cea pentru aventura, inca isi mai cauta drumul in viata.
Dupa un chef de trei saptamani, intrerupt scurte perioade de trezie, Jack London a incercat sa ancoreze vasul la tarm, dar a cazut in apa, chiar dupa miezul noptii, atunci cand fluxul inalta valurile spumoase ale oceanului peste chei. Apa l-a luat ca pe o coaja de nuca si l-a acoperit, imensitatea albastra apasandu-i corpul amortit de whisky si de frig. A descris mai tarziu ce a simtit atunci. Apa era minunata, limpede si de un albastru nemarginit. Era locul in care orice erou al marilor ar fi dorit sa-si gaseasca sfarsitul. Si-a cantat singur slujba de inmormantare, luandu-si ramas bun de la toate cele lumesti.
Dupa un timp, apele reci l-au trezit din aburii betiei. Deodata, nu mai avea chef sa moara. S-a dezbracat si a inotat din rasputeri. Dar curentii puternici ii erau potrivnici si, daca nu ar fi trecut pe acolo un pescar, ar fi murit cu siguranta.
Acest episod din viata lui London este reprodus in cel mai autobiografic roman al sau, Martin Eden, dar cu un alt final: eroul din carte isi incheie socotelile cu lumea inecandu-se.
Citeste Sofica Scarlat
Citeste Sofica Scarlat
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu