Intoarcerea lui Casanova, publicata in anul 1918, reprezinta tentativa lui Arthur Schnitzler de resuscitare a nuvelei, de definire a masurii si ritmului ei caracteristic, dupa ce naturalismul si impresionismul o supusesera unor experimente deformatoare, pe calapodurile lor doctrinare.
Un Casanova batran, sastisit de trecut si de ipostazele imposturii parcurse, se intoarce acasa, la Venetia, o patrie a carnavalului si a rolurilor, un mediu, s-ar zice, nu tocmai strain unui atat de versat saltimbanc si un loc unde urmeaza sa se puna la dispozitia politiei dogelui. Dar nu reusita il asteapta in aceasta ultima ipostaza a vietii, ci chinul damnarii, de care au parte existentele filistine, procesul unei constiinte imbatate odinioara de atuurile si elanurile tineretii, dar profund gaunoase in absenta daruirii de sine.
Citeste: Sofica Zdrinca
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu