joi, 5 noiembrie 2020

Vladimir Hanga - Alexandru Cel Mare


Nicio descriere

Un comentariu:

  1. „ CUVÂNT ÎNAINTE
    Viaţa lui Alexandru Cel Mare constituie o grandioasă pagină înistoria lumii. Şi aceasta nu atât din cauza strălucitelor şi uimitoarelor victorii sau romantismului trăsăturilor sale de caracter și nici din cauza
    sfârşitului tragic al eroului, ci pentru unitatea pe care, pentru un moment, tânărul, dar genialul macedonean, a
    reuşit s-o dea unei mari părţi din lumea pe atunci cunoscută.
    Campaniile lui Alexandru au deschis omenirii noi perspectivecare au dus pe plan filozofic la ideea unităţii „
    întregii lumi ” , la concepţia unei societăţi unitare cel puţin sub aspect politic şi cultural. Această
    idee nu a însemnat continuarea alteia mai vechi, căci lumea elină rămăsese în practică, ca şi în teorie, la statul cetate; polis-ul grec. Platon şi Aristotel îi teoretizaseră valoarea, iar Atena şi Sparta îi confirmaseră limitele,
    fără a-i crea perspectiva dezvoltării. Pax macedonica instaurată de îndrăzneţul macedonean avea să uşureze circulaţia
    bunurilor, a ideilor şi oamenilor şi să obişnuiască lumea din vremea sa cu un nou concept; acela al atului cosmopolit.
    Dacă sub aspectul populaţiei, statele componente ale imperiului clădit de Alexandru rămân eterogene, sub aspectul
    civilizaţiei şi culturii, prezintă surprinzătoare elemente unitare. Ca limbă oficială a întregului imperiu se impune elina comună, întemeiată pe cel mai de seamă dialect grec: cel atic. În privinţa civilizaţiei se estompează tot mai mult diferenţele locale, care tind să se omogenizeze într-o anumită măsură. „
    Sunt multe cetăţi - afirma Poseidippos în sec. III î. e. n. - dar o singura Grecie ” .Unitatea politică – de nuanţă
    monarhică – şi cea culturală – de factură elină – ce caracteriza structura noului stat făurit de Alexandru, este cunoscută în istorie sub numele de „elenism”,termen pe care istoricul Droysen, profund cunoscător al epocii, l-a pus în
    circulaţie încă din 1836.Statul creat de Alexandru, unitar sub aspect politic, a fost acela care a uşurat din punct de vedere economic schimburile comerciale frânate până atunci de tendinţele locale, iar, din punct de vedere cultural, aderarea la spiritualitatea greacă. Cine accepta elenizarea inclusiv „ barbarul” – avea un loc de egal în noua patrie în care cetăţenia nu mai era un privilegiu al naşterii, ci o legătură social- politică. Ideea unităţii lumii, în sensul elenistic al termenului, a fost reluată, pe un alt plan şi cu mai multă certitudine organizatorică de către Caius Iulius Caesar, cel mai ilustru dintre romani.
    Tradiţiile elenistice au fost vehiculate şi dezvoltate de imperiulroman, a cărui capitală, Roma, devenise în multe
    privinţe un oraş cu puternice trăsături elenistice. Această notă de civilizaţie greacă este comună nu numai Capitalei, dar şi provinciilor şi chiar ţinuturilor din afara fruntariilor romane: a celor africane – din Sudan și până în Sahara
    – şi a celor ce se întindeau dincolo de Asia Mică, până în India şi legendara Chină. Cartea de faţă înfăţişează viaţa
    unui om pe care istoria l-a aşezat în Panteonul ei. De aceea am socotit că trebuie s-o scriem aşa cum a fost, deşi
    biografului onest nu-i este uşor să-i refacă conturul purificându-l de aluviunile legendelor apocrife. Pe de altă
    parte ne-am străduit să-i dam şi eroului putinţa de a se prezenta singur, căci numai astfel va putea cititorul
    să înţeleagă pe deplin viaţa şi faptele marilor genii. Autorul”

    RăspundețiȘtergere