Romanul Nana este – şi nu este, în acelaşi timp – cronica avatarurilor unei prostituate pariziene din vremea lui Napoleon al III-lea, rezultat splendid şi putred totodată al unei eredităţi marcate de nebunie, alcoolism şi mizerie, poleite cu aspiraţii de minimă demnitate şi respectabilitate burgheză. Pentru a o înfăţişa pe Nana şi lumea ei, Émile Zola s-a documentat cu asiduitate, construind un întreg dosar de date privind “surorile” ei din realitate, pe care le contopeşte în perfecţiunea viciului, înfăţişat în toate etapele evoluţiei sale. [...]
În era în care se intră la moartea eroinei noastre, Nana însăşi devine o făptură de proporţii mitice. Fără însă a înceta – aşa cum intuise Gustave Flaubert – să fie reală. Atât de reală, încât orice femeie poate regăsi, citindu-i istoria, ceva din fiinţa ei profundă şi tainic ascunsă. Creand-o pe Nana, Zola a creat Femeia.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu