vineri, 1 iulie 2011

Michel Tournier - Piticul Rosu


Piticul rosu apare in cadrul seriei de autor Michel Tournier, dupa romanele Meteorii, Regele arinilor, Vineri sau Limburile Pacificului. Volumul cuprinde o scurta piesa de teatru si treisprezece povestiri cu fond (sau mai curind pretext) mitic – cititorii lui Tournier fiind, desigur, familiarizati cu inventivitatea acestuia in redescoperirea/imbogatirea/deturnarea sensurilor unor scenarii mitice. Unele dintre povestirile volumului poarta, ostentativ, eticheta „poveste de Craciun“ sua „poveste initiatica“.
Prima (Familia Adam) este, cum o tradeaza si titlul, o alternativa la varianta biblica a zorilor umanitatii, autorul construind, cu verva, un scenariu in care Iehova e un invidios autoritar, Eva e singura care pastreaza nostalgia paradisului in cadrul „cuplului primordial“, iar Cain il ucide pe Abel ca rezultat al... stresului emotional la care-l supun Iehova si preferatul sau, Abel, individ „negru, slab, cinic care putea ca tapii pe care-i pastea“. Sfirsitul lui Robinson Crusoe „comunica“, in buna traditie postmoderna, cu Vineri sau Limburile Pacificului, ca si cu celalalt roman „robinsonian“, Vineri sau Viata salbatica, in acest roman gasindu-se dezlegarea enigmei din povestire, legata de atractia unei insule pustii, careia si Vineri si Robinson ii cedeaza in cele din urma.
Tristan vox pune problema interactiunii dintre imaginea creata de mass-media si corespondentul ei in realitate. De altfel, „spatiul de frontiera“, „trecerea“, e un fel de fir rosu al volumului. In Giulgiurile Veronicai, un model foto „trece“ din realitate in fotografiile si apoi in „dermografiile“ Veronicai, consumarea simbolica a fiintei sfirsindu-se prin disparitia sa fizica. Fata si moartea este povestea unei tinere care traieste efectiv starea de granita dintre viata si moarte, perceptia realitatii fiindu-i alterata, lumea parindu-i mocirloasa, cenusie, baltind de plictiseala in asteptarea propriei dezintegrari.
Toate personajele „povestirilor mitice“ din volumul Piticul rosu asteapta ceva, cauta ceva cu febrilitate, simt cu toata fiinta realitatea hibrida in care traiesc. E o lume, in fond, conservatoare, dominata de nostalgii modernisto-clasice. Fortata sa ia contact cu relativizarea valorilor, ea trece uneori „proba“, alteori nu. Povestirile sint, in acest sens, „exemplare“, „moralizatoare“, personajele fiind, in acest sens, incarnari ale ideii de „reusita“ sau „ratare“. Fiecarui text i se poate atasa o eticheta: „asa nu“ sau „asa da“! Cristina Ionica

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu