Intreaga desfasurare a romanului Venea o moara pe Siret (inceput in 1915, reluat si incheiat dupa opt ani) apare ca sinteza unor situatii evocate in scrieri mai vechi. Atmosfera de epoca e aceea de pe la 1888-1890, cand viitorului artistal cuvantului i se relevau cele dintai zbateri sociale. Locul actiunii, cel schitat in Istoria pe scurt a targului Pascani, pe atunci la hotarul dintre civilizatia rurala si oraselul de provincie, revine ca un refren de romanta.
Atitudinile, imprejurarile ne sunt cunoscute parca din panze de dimensiuni mai mici. Protagonistii principali intaresc aceeasi impresie: actorii joaca alte roluri, dar recunoastem in ei, dupa glas si gesticulatie, figuri familiare. Arta scriitorului e de a ne trage in matca sa, unde il urmam cu emotie.Istoriceste vorbind, ambianta epocii se cristalizeaza obiectiv in datele ei fundamentale.
Decaderea boierimii decurge potrivit unui ritm normal si inevitabil. Pe ruine se ridica arendasi, vechili, samsari.In umbra, asemenea stravechilor felahi egipteni, tarani arhaici smulg pamantului roade. Domeniile trec din mana in mana; saracia clacasilor, constanta ca fenomen, se adanceste. Pe fundalul unor relatii sociale ca acestea, se repeta scene tipice.
Citeste Elena Petrescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu