„Orbirea” zugraveste o lume stranie, o lume a nebuniei, o pseudorealitate a unor psihopati, in care toate personajele sufera de o forma oarecum de dementa, de la personajul principal, savantul Kien, a carui evolutie paranoica este urmarita pina la deznodamintul tragic si totodata – in reprezentarea lui proprie – eliberator, si de la menajera si, ulterior, sotia sa Therese, pina la intendentul Pfaff, la piticul cocosat Fischerle si chiar la psihiatrul Kien, fratele sinologului. Toti poarta tare fizice, psihice si spirituale care le reduc existenta la o singura preocupare obsesiva, prin prisma careia vad si traiesc totul.
