Asadar ea intra, strabatu cu fruntea sus multimea uluita si spre uimirea mea si a lui Liszt se aseza familiara pe banca noastra, desi nici Liszt nici eu nu avusesem ocazia sa-i vorbim vreodata, era o femeie de un spirit ales, avea un gust fin si bun-simt si incantata sa innoade o conversatie se adresa in primul rand marelui artist, ii spuse ca il ascultase de curand si ca o vrajise. El aidoma acelor instrumente sonore care vibreaza infiorat la adierea boarei dulci de mai, asculta cu o atentie sustinuta vorbirea plina de inteles acel grai rasunator, elocvent si visator totodata.
