Descrisă şi comentată cu erudiţie, viaţa poporului roman apare chiar din primele pagini ale operei lui Raffaello Giovagnoli (Spartacus) ca o stea luminoasă, mereu chemătoare în afunduri istorice răscolitoare, cu adevărat legendare. Izvorât din freamătul mişcării, din sentimentul sacru al omeniei şi omenescului, din setea inepuizabilă de bine şi frumos, de purificare şi libertate, dar şi dintr-o sete de demascare a faptelor omeneşti sângeroase şi înjositoare, calităţile acestei scrieri contrastante îşi au sorgintea în intuirea necesităţii primare şi absolute pentru om şi pentru societate a transformărilor, a mutaţiilor sociale şi etice.
