În "Domnișoara Christina" naratorul știe tot ce văd, sau își închipuie că văd, toate personajele, cu numai două excepții: Simina și Christina. El poate privi evenimentele din perspectiva fiecărui om, dar nu și din cea a strigoiului. La fel, nici în Șarpele el nu povestește ce vede sau gândește Andronic, ci numai și numai cum îl văd toți ceilalți pe el! Naratorul nu știe cum vede non-umanul pe oameni sau ce gândște acesta. „Îl privea nesățioasă, înfometată“, ne spune, în primul roman, naratorul, dar acesta povestește scena din perspectiva lui Egor, nu a Christinei, căci numai el aude ce-i spune Christina și o vede privindu-l.
