Crestinismul biblic
Biserica romano-catolica
Religia romano-catolica
Catolici si protestanti
Iudaism
Islam
Practici ale unei asocieri libere
Scriitura automata: singulara si plurala
Aurul timpului si obiectele suprarealiste
Esecul unei jonctiuni: poezie si revolutie
Dinamica unui grup: excluderi si adeziuni
Etica suprarealista
Ma bucur la gindul ca in Franta si in limba franceza, acest frumos roman, acest roman teribil va fi aparut pentru prima data. Nu ma indoiesc ca va fi tradus in multe alte limbi, altfel ar insemna ca situatia e intr-adevar disperata. Insa nu e totul. Nu cred ca putem gasi o opera mai semnificativa ca cea care ne sta inainte, mai revelatoare asupra situatiei inspaimintatoare in care omenirea se gaseste astazi. „Pamintul”, spune unul dintre protagonisti, „a incetat sa mai apartina oamenilor”, mai exact, oamenii par sa se fi dezvatat a se comporta ca oamenii. Dar cu aceasta am zis foarte putin; este vorba nu atit de o invechire sau o uitare, ci de un dresaj monstruos pentru care uitarea nu este decit una dintre consecinte. (din prefata la editia franceza din 1949, semnata de Gabriel Marcel)
Piesa de rezistenta a scrisului lui V. I. Popa romanul Velerim si Veler Doamne, care nu e decat o „poveste de ample resurse lirice" (V. Mandra), se remarca prin tema abordata (frecventata, intrucatva, si de alti autori), prin cateva caractere bine conturate - Mos Petrache Sava, mai ales, dar si Elefterescu si, dincolo de unele mici inadecvari, chiar Manlache Plesa - prin stiinta dialogului si, desigur, printr-un anume parfum al limbii, specific povestitorilor moldoveni.
Villiers de L’Isle – Adam povesteşte frumos…Nicidecum fioros. A trăit în secolul al XIX-lea şi a fost influenţat de Poe. Şi se simte asta, dar nu este la fel de sumbru ca scriitorul american. Mare maestru al frazelor bine construite, Villiers de L’Isle – Adam obişnuia să spună:
„Îmi cântăresc cuvintele în balanţe făcute din pânză de păianjen.”
„Povestirile fioroase” sunt, în esenţa lor, o atitudine satirică a ciudăţeniilor comportamentale ale omului pus în faţa unor situaţii limită, cel puţin neplăcute, dar…omeneşti. Poveştile lui L’Isle-Adam sunt scurte, de câteva pagini, fără legătură una cu cealaltă.
"În cetatea naturală a Carpaţilor s-au precipitat ca într-o imensă cupă cosmică, popoare geto-dacice şi nu au mai părăsit-o nici până astăzi. Explicaţia ne este dată de geografia sacră a acestor ţinuturi."
Vasile Lovinescu, "Dacia hiperboreană"
Autorii antici au scris despre Hiperboreea, patria unei civilizaţii nordice aflate la interferenţa dintre mit şi adevăr. În interesantul său studiu Vasile Lovinescu (1905-1984), nepot al lui Eugen Lovinescu, susţine că apariţia dacilor în arcul carpatic trebuie pusă în legătură cu migraţia spre sud a hiperboreenilor, ocazie cu care face câteva analogii astronomice demne de atenţie. Asupra lor mă voi opri în continuare.
Al patrulea hagialac. Exegeza nocturna a Crailor de Curtea Veche - Vasile Lovinescu Craii de Curtea Veche a lui Mateiu Caragiale sunt o piatra de poticnire, izvor inepuizabil de contradictii, dispute si nedumeriri. Fascinatia care emana din aceasta opera se explica si prin faptul ca, desi colcaind de pasiuni, autorul, un bun heraldist, le-a „scartelat” intr-un imuabil si intepenit scut. A da un caracter hieratic patimilor e la indemana numai a unui mare artist. Aici e paradoxul blazonului, care e una din stiintele hermetice. Scutul reprezinta inima, o inima intepenita si rigida, insa vie peste cicluri, ca Steaua Polara, tocmai pentru ca este imuabila. Spuneam ca heraldica era una din multiplele discipline ale hermetismului. Blazonul este o sectiune longitudinala a Athanorului, a vasului alchimic, in care se realizeaza transmutarea materiilor grosiere in materia prima si aur filozofal.
Romanul Mary Wakefield face parte din seria unor cronici de familie, grupate sub genericul JALNA. Cronica incepe la mijlocul secolului trecut, cand irlandeza Adeline Court si sotul ei, Philip Whiteoak, s-au stabilit pe malurile lacului Ontario si au pus bazele celebrului domeniu Jalna, numit astfel in amintirea unui post din India unde Philip fusese in garnizoana.
Rivalitatile, tensiunile si relatiile amoroase secrete ale familiei Whiteoak au fermecat de-a lungul timpului generatii de cititori de pe intreg mapamondul, concretizandu-se in adaptari pentru film, teatru si televiziune.
Una dintre cele mai impresionante povesti de iubire, indragita de multe generatii, Scrisoare de dragoste este o poveste in care arivismul si goana dupa avere distrug fericirea unor tineri care pareau sortiti unul altuia. Anda si Dinu traiesc emotii intense, tulburatoare, trec prin spectaculoase rasturnari de situatie, totul in numele dragostei ideale. Dar necrutatorul destin le tulbura visarea, cutremurandu-le existenta.
“Nu ştiam mare lucru despre mineri. Adică… asemenea ţie, căruia-ţi adresez invitaţia mea, o pală… îndepărtată imagine legată de duritate, viaţă grea sau… convulsii sociale care-au lovit inclusiv Bucureştii. De fapt câte ceva ştiam pentru că filmasem în Prea Târziu (1996, R: Lucian Pintilie).
După 20 de ani am intrat în mină. De curiozitate . . . din dorinţa de-a-mi înţelege prietenii. Am spus glumind, desigur, că < fac documentare pentru ceea ce filmasem în urmă cu 20 de ani>. 500 de metri sub pământ, 50 de minute doar că să ajungi până la al doilea cel mai dur abataj din acea mină. Un şut de 6 ore. Am ieşit după 4 da’ nu asta e important acum.
Cartea tratează "spionajul total" desfăşurat de B.N.D. (Serviciul de Informaţii al RF Germania) pe timpul Răboiului Rece.
Nuvela Budulea Taichii, de Ioan Slavici, a apărut mai întâi în revista „Convorbiri literare” (1880) şi apoi în volumul de debut Novele din popor, din 1881. Citită chiar de către autor într-una dintre şedinţele „Junimii” (noiembrie 1879), nuvela a fost primită cu entuziasm, Titu Maiorescu consemnând în jurnalul său despre „splendidul Budulea Taichii de Ioan Slavici”.
Gura satului este o nuvelă de Ioan Slavici care a fost publicată în 1894, în revista „Vatra”, iar în volum a apărut mult mai târziu, în 1906.
Încă de la începutul nuvelei, familia Martei, mai ales tatăl, este foarte afectată de gândul că satul ar putea gândi ceva urât sau greșit. Gura satului este prezentă și atunci când Marta dansează cu Toderica, la petrecere, și cu toții sunt convinși că între ei este ceva mai mult decât amiciție. Mihu, tatăl Martei, de asemenea, nu a fost de acord atunci când fiica lui a vrut să-și anuleze nuntă, pentru că s-a gândit ce s-ar fi putut vorbi despre familia sa.
La crucea din sat, de Ioan Slavici, este o nuvelă alcătuită din cinci capitole a cărei primă ediţie a fost publicată în revista „Timpul” nr. 1 din 15 martie - 20 martie 1876.
Padureanca s-a bucurat de cel mai mare succes, dupa Moara cu noroc, dintre toate nuvelele lui Slavici, dupa ea facandu-se si un film destul de bun. Nuvela contine fara indoiala una dintre cele mai tragice povesti de dragoste din literatura noastra, chiar daca autorul o lungeste peste masura (Maiorescu a observat imediat acest cusur) si daca, mai ales, nu-si motiveaza cum trebuie personajul principal, pe lorgovan, flacau indecis a o lua de nevasta pe Simina, padureanca, pe care totusi o iubeste. - Nicolae Manolescu
Popa Tanda este o nuvelă realistă scrisă de Ioan Slavici și publicată întâi în revista Convorbiri literare în 1875 și apoi în volumul Novele din popor în 1881. Această nuvelă urmărește destinul unui preot transilvănean ce reușește să schimbe în bine viața unei comunități prin puterea propriului exemplu pozitiv.
La început oamenii ascultau sfaturile preotului, acesta colindând prin tot satul. Timp de un an Popa a dat doar învățături prin sat, iar apoi s-a pus pe batjocorit; pe oricine vedea pe drum începea să-l ocărască. Oamenii îl ocoleau din cauza aceasta, și aveau în gând să meargă la protopop, iar mai apoi la episcop. În zadar, căci episcopul era un om milostiv și ținea cu Popa Tanda.
