Povestea tragică a Annei Frank e bine cunoscută. Împreună cu familia ei şi alţi cunoscuţi evrei, Anne a stat ascunsă timp de doi ani (6 iulie 1942–4 august 1944), de teama deportării în lagăr, în aşa-numita Anexă a sediului firmei patronate de tatăl său, în Amsterdamul ocupat de germani. Avea 13 ani când a intrat în Anexă. A ţinut aici un jurnal (început anterior, în 12 iunie 1942), devenind la un moment dat conştientă că el va reprezenta un document important după ce războiul se va sfârşi. În 4 august 1944, aşadar nu mult după debarcarea Aliaţilor în Normandia, când finalul recluziunii părea foarte aproape, Anne şi ceilalţi şapte locatari ai Anexei sunt arestaţi şi mai târziu deportaţi cu ultimul transport spre Auschwitz. Cu excepţia lui Otto Frank, toți vor muri. Anne şi sora ei se sting de tifos la Bergen-Belsen în februarie sau martie 1945. Eliberat din lagărul de la Auschwitz, tatăl Annei va publica şi va face cunoscut în toată lumea jurnalul fiicei sale.
Iubirea este pentru Milan Kundera altceva decat blanda visare sau suspin abisal, ceva mult mai palpabil, „epidermic" aproape. Nu maladive fantasme, nu obscure pulsiuni ii imping pe eroii nuvelelor sale unul catre altul: in doi, nu e loc de subtile ocoluri si de inavuabile complexe; totul se reduce la expresia cea mai brutala a esentialului. Cu nespusa luciditate si cu enorma ironie, Kundera dezvaluie resorturile cotidiene ale relatiei de cuplu, care sfarsesc prin a provoca un imens hohot de ras.
Memphis, 1939. Rill Foss, o fata de doisprezece ani, duce o viata fericita la bordul unei case plutitoare de pe Mississippi, alaturi de parinti si de cei patru frati mai mici. Intr-o noapte furtu-noasa, tatal trebuie s-o transporte de urgenta pe mama lor la spital. Rill ramane cu fratii ei si primesc vizita unor straini care ii iau pe toti cu forta si ii duc la un orfelinat din Tennessee. Copiii sunt asigurati ca in scurta vreme vor fi inapoiati parintilor, insa isi dau seama repede care este crudul adevar. Ramasi la mila directorului necrutator al orfelinatului, Rill se lupta sa-si tina fratii laolalta, intr-o lume plina de pericole si incertitudine.
Autorul bestsellerului BARACA, vandut in 18 milioane de exemplare
Paul Young, autorul bestsellerului international BARACA, ne spune povestea trasformarii treptate a unui om prins in chinurile propriilor sale fapte, undeva intre cer si pamant.
Anthony Spencer este un om egoist, aflat in culmea gloriei. El este mandru de succesul sau in lumea afacerilor, desi pretul acestui success a fost unul extrem de dureros. O hemoragie cerebrala il adduce pe Tony pe patul de spital, la terapie intensive, in stare de coma.
Ingrijorarea refuza sa stea in aceeasi inima cu recunostinta. Un „multumesc“ din toata inima va lasa ingrijorarea fara suflare.
Am fost invatati ca viata de crestin este o viata plina de pace si, atunci cand nu avem pace, presupunem ca problema este la noi.
Nu numai ca ne ingrijoram, dar ne si simtim vinovati din cauza aceasta.
In consecinta, intram intr-un cerc vicios din care nu putem iesi si ne intrebam daca mesajul Scripturii: „Nu va ingrijorati de nimic!“ este realist.
Orice om vrea sa fie iubit.
Sa fie respectat si celebrat.
Sa fie cunoscut.
Dar cum ne putem apropia mai mult de Dumnezeu si de ceilalti oameni?
Am fost creati pentru intimitate si cand avem parte de ea, putem depasi orice obstacol pe care viata ni-l arunca in fata. In absenta ei, chiar si cele mai mari realizari ale noastre suna a gol. La urma urmei, unde e bucuria succesului daca nu avem o persoana iubita cu care sa-l putem impartasi? Prin urmare, a cauta intimitatea cu cel de langa noi si cu Dumnezeu este cel mai vrednic dintre proiectele care exista.
Aceasta carte este despre povestea vietii lui Dick Langeveld, care a lucrat ani indelungati in cel mai mare secret pentru Open Doors, dincolo de Cortina de Fier. Despre aceste lucruri nu s-ar fi putut scrie atunci. Langeveld ne povesteste despre calauzirea lui Dumnezeu in viata lui, despre treceri miraculoase la frontiera, despre cum a fost urmarit de serviciile secrete si despre intalniri cu crestini extraordinari.
„Lucrurile stau altfel. Aici, în colonia penitenciară, principiul după care iau hotărârile este următorul: vina e întotdeauna mai presus de orice îndoială. Alte tribunale nu pot urma acest principiu, întrucât sunt alcătuite din mai multe capete şi mai au şi alte instanţe superioare. La noi, însă, nu e aşa.“
„Mi se întâmplă rar. Din ce în ce mai rar. De regulă, ceea ce văd, ceea ce aud, ceea ce trăiesc mă indispune până la depresie. Şi totuşi, fără motiv aparent, fără iluzii şi fără speranţe utopice, mă trezesc, uneori, cuprins de o nerezonabilă încredere în soarta lumii.
S-ar spune, pe scurt, că lumea stă într-o tolerabilă cumpănă.
Cartea Hectare de diamante, al carei titlu original este Acres of Diamonds, a fost redactata pe baza unui discurs public tinut de Russell H. Conwell de peste 6.000 de ori. Autorul relateaza o serie de povesti, toate continand aceeasi pilda. Este vorba despre oameni si despre esecurile lor. Dar si despre succesele lor.
De ce oamenilor buni li se intampla necazuri, daca tot exista providenta? Care este Planul? Dialogurile Despre Providenta si Despre fermitatea inteleptului iti ofera raspunsuri care te pot multumi sau nu, dar, dialoguri fiind, te invita la replica. Existenta ofera tuturor incercari - fiecaruia pe masura lui. Viata ta nu este ceea Ce suporti, ci Cum o faci.
Senso e numele unui film al lui Visconti, poate cel mai reusit dintre ele. Povestea din film porneste de la un mic roman. O carte azi uitata, o bijuterie literara, scrisa la sfarsit de secol XIX de un personaj interesant al epocii. Pe autor il cheama Camillo Boito, iar coincidenta de nume cu Arigo Boito, libretistul lui Verdi, nu e intamplatoare. Cei doi sunt frati. Furie, disperare, deznadejde, pasiune.
Enigmaticul titlu al cartii spune, intr-un fel, totul: caci „exuviile” sint pieile lepadate, carcasele subtiri lasate in urma de fluturi atunci cind ies din pupe, invelisurile napirlite ale vietatilor care, crescind, se transforma cu totul. La fel facem si noi cu ipostazele noastre vechi, infantile, imature, pe care le ingropam in uitare. Simona Popescu, ea, nu poate si nu vrea sa le abandoneze: le stringe, le colectioneaza, le suprapune intr-un timp prezent care, ca intr-o sincronie perpetua, aduna toate virstele precedente la un loc.
Bestsellerul american Nu ceda, nu renunta (Don’t give up, don’t give in) , carte de dezvoltare personala, scrisa de unul dintre eroii celui de-Al Doilea Razboi Mondial si fost olimpic, Louis Zamperini, impreuna cu scriitorul David Rensin, este noul titlu aparut la Editura Act si Politon in format tiparit si ebook, in traducerea Roxanei Marin. Povestea lui i-a inspirat pe multi, inclusiv pe actrita Angelina Jolie, care a regizat filmul biografic ”Unbroken”, lansat in 2014.
Increde-te in Dumnezeul care lupta pentru tine. Mergi mai departe. Astazi este ziua in care zidurile Ierihonului tau ar putea fi daramate.
Poate simti ca ai ramas la acelasi nivel. Prins in monotonie. Porti aceleasi lupte si te confrunti cu aceleasi ispite. Te intrebi daca aceasta este cea mai buna viata pe care o poate avea un crestin? Avem vesti bune. Nu ai fost creat sa traiesti in umbra zidurilor tale. Ai fost creat sa le darami si sa te ridici deasupra lor.
[11 elegii este] debutul meu … . Debutul meu este, evident, intr-o criza de timp. A fost intr-o criza de timp … , debutul s-a produs intr-o criza de timp interior, dar … dar intr-o maxima contemplare exterioara. 11 elegii, cel putin pentru mine, sint dovada inceputului poeziei mele, spunea Nichita Stanescu.
Nu era, oare, viata in sine un bun, indiferent daca e sau nu configurata in asa fel incat sa i se spuna «fericita»? Johannes Friedemann simtea acest lucru si ii era draga viata. Nimeni nu intelege cu cata grija profunda stia sa deguste bucuriile care-i erau accesibile, el, care renuntase la cea mai mare fericire ce ne poate fi daruita.
"Mircea Cartarescu pare acum definitiv captivat de proza. O proza densa si profunda, realista si onirica,descriptiva si halucinanta, mustind de subiectivitate ca buretele de apa, populata de personaje si de obiecte fascinante, atrasa de promiscua subterana psihanalitica si luminata de splendide curcubee baroce." Nicolae Manolescu (la prima editie a romanului Orbitor)
„Cand sunt prost dispus, ceea ce mi se intampla destul de des, din varii motive, rasfoiesc culegerile de perle de tranzitie ale lui Radu Paraschivescu. Comicul enorm, la limita dezastrului (logic, lexical, gramatical, cultural), al acestui monument de brambureala si impostura valaha are efectul paradoxal de a ma intrema. Avem, carevasazica, resurse de umor (fie si involuntar), avem inca resurse de vitalitate animala din care, cine stie, vor rasari, candva, si florile gingase ale normalitatii!“ - Andrei Plesu
Sub pragul de sus... un cizmar i-a spus unui om cu o cruce în spinare să plece... şi de aici a pornit totul. Sub pragul de sus... sub pragul de sus... e un loc, pare-se, nevinovat... unde băieţii îşi sărută iubitele, la prima îmbobocire a iubirii.
