Textul face parte dintr-un set de conferinţe, această ediţie urmând versiunea din 2004 a aceleiaşi edituri. Volumul reprezintă o conferinţă a autorului, ţinută la Teatrul Coliseo din Bueos Aires în anul 1977, căreia i-au fost aduse ulterior completări. Cărţile şi noaptea, text impresionant datorită faptului că autorul povesteşte relaţia pe care a menţinut-o cu cărţile în urma orbirii, este în acelaşi timp dovada că pentru Borges orbirea nu a fost însoţită de disperare ci din contră, a fost „lent crepuscul”
. Deoarece îşi imagina paradisul ca pe o bibliotecă, Borges chiar scrie o poezie, mulţumind pentru paradisul acesta în centrul căruia se află, unde are cărţile şi umbra. Astfel, textul traversează raportul dintre necesitatea de a vedea şi poezie, trecând de la Homer la Milton şi Oscar Wilde. Poezia se arată eternă, umbra ceva nou, care îi prilejuieşte prin dragostea pentru cărţi eterna reîntoarcere.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu