Lucien este fiul unui bancher extrem de bogat din Franţa secolului al XIX-lea, personaj complex construit, în acelaşi stil specific stendhalian.
Tatăl, om inteligent şi extrem de spiritual, încearcă să-i construiască fiul său un viitor rezonabil, urmărind o poziţie socială. Foarte probabil, metafora utilizată pentru titlu urmăreşte evidenţierea poziţiei financiare, căci Lucien Sorel spre deosebire de Leuwen este lipsit de o poziţie financiară avantajoasă, şi bineînţeles aspectul sentimental nelipsit pesonajelor lui Stendhal.
Mama lui Lucien este o femeie de lume, inteligentă şi simţitoare, partenera perfectă pentru bancherul de succes Părinţii afirmaţi în societate, nu neglijează sentimentele fiului lor, pe care doresc nu doar să-l împovăreze cu o viitoare avere.
Prima parte a lucrării urmăreşte debutul tânărului într-o societate a nobililor de provincie, a căror interese se văd îngreunate de situaţia politică a vremii. Această societate se arată refractară ideii de a socializa cu burghezii, fie ei foarte bogaţi sau spirituali. Lucien reuşeşte să pătrundă în acest mediu, deşi înclinaţiile sale politice sunt cele ale unui iacobin. Aici se îndrăgosteşte de o tânără văduvă, doamna de Chasteller, pe care se vede nevoit să o părăsească din cauza unor intrigi de provincie.
Întors la Paris, dezamăgit de gustul acestei iubiri, se lasă purtat de tatăl său în societate, şi mai ales în viaţa politică faţă de care manifestă un real dezgust. Munceşte cu foarte multă sărguinţă, deşi dispreţuieşte stilul acesta meschin de viaţă, cu singura dorinţă de a-şi îneca suferinţa şi de-a mulţumi grija părinţilor. Raportor la Consiliul de Stat, om de încredere a ministrului de interne, Lucien este antrenat într-o serie de evenimente determinate de alegerile pentru desemnarea deputaţilor, prilej cu care desfăşoară o serie de acţiuni contrare firii sale. Tatăl, dispus să se ocupe de viitorul lui, lansează o serie de speculaţii şi acţiuni inteligente, dobândind astfel greutate în şedinţele Camerei, cu ajutorul spiritului său. Se fereşte însă să-l îngreuneze pe fiul său cu o poziţie prea înaltă, şi de aceea ticluieşte o iubire puternică pentru acesta, iubire care să-l menţină în vizorul societăţii pariziene. Leuwen nu este doar prototipul burghezului tânăr, care şi-a dat doar silinţa să se nască, el este inteligent, desăvârşit în sentiment, deloc ambiţios sau meschin, în esenţă un personaj simpatic cititorului. Insistă să cred că Stendhal n-a creat motive literare definitive, ci doar personaje învinse sau îndemnate de întâmplări.
Citeste Ana Levârda
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu