Criticul îşi orientează analiza asupra vieţii sentimentale a marelui prozator şi a corespondenţei cu Aurora Cornu. Socotit de mulţi ca o personalitate sobră, impulsivă, sarcastică, Marin Preda se dovedeşte un individ blând şi tandru.
Dar iata ca o adiere de durere, de parere de rau, de mihnire izvoraste din inima mea. Te-am facut sa suferi (nu stiu unde, cind si de ce), dar simt ca acest lucru s-a intimplat si mi-e greu sa indur asta acum, singur, cu gindul la tine, scriindu-ti intiia mea scrisoare de dragoste. (...)
Te iubesc de tot, cu parul tau, cu hainele tale verzi, cu salopeta si sandalele tale ciudate. Iubesc cingatoarea ta ascunsa, copcile, oasele trupului tau... Totul, aspiratiile tale, somnul tau... Vanitatea si cochetaria ta distilata, nelinistile tale profunde, gindul tau putin inghetat, categoric si fara ascunzisuri, atit de temut de catre amatorii de compromisuri.
Te-am sarutat la statia de tramvai de doua ori, intocmai ca in copilarie, cind plecam la cimp infricosat de soare si beam dinainte apa multa. Dar apa bauta fara sete nu inlatura setea de mai tirziu, ci doar te chinuie, prin amintirea ei, asa cum ma chinuie pe mine acum sarutarile luate la despartire. Ele nu tin locul dorintei chinuitoare care ma stapineste acum in amintire, de a te stringe la piept si a sorbi bucuria de pe buzele tale iubite. Noapte buna trupului tau drag si ochilor tai frumosi! Fii linistita si dormi. Odihneste-te si vino simbata! Eu te iubesc atat de mult...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu