Capodoperă a literaturii moderniste europene, această explorare a relaţiei dintre viaţă şi moarte reverberează ca un mare poem în proză, în cele patru secţiuni, intitulate „apa”, „focul”, „pământul” şi „aerul”. Început într-un lagăr de concentrare, romanul a fost terminat în exilul de după preluarea controlului asupra Vienei de către nazişti.
Cartea urmăreşte ultima zi din viaţa lui Vergiliu, ce se petrece, în mare parte, în palatul lui Augustus din Brindisi. Vergiliu s-a întors ca să moară în Italia, aducând cu el manuscrisul, recent terminat, al Eneidei. Aşteptându-şi moartea, el discută cu sine însuşi, cu împăratul şi cu prietenii săi, despre rostul poeziei, relaţia dintre religie şi stat şi despre totalitarism. Decizia de a-şi arde manuscrisul reflectă propria preocupare a lui Broch, care îşi luase cartea, pe jumătate terminată, în călătoria spre America.
Romanul este scris în fraze excepţional construite, ce curg aproape fără sfârşit. Esenţa stilului lui Broch, perfect surprinsă în formularea „un gând, un moment, o frază”, permite naraţiunii să se mişte cu graţie prin meditaţii complexe, pe mai multe planuri, fără a fi redusă la eseism. Romanul absoarbe o lume întreagă, o filozofie totală, cu un sentiment acut, profund şi senzual, ce permite cititorului să participe la dezbateri de o remarcabilă complexitate intelectuală. Împingând limbajul până la extrem, Broch ne oferă o experienţă unică a lecturii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu