Uneori destinul este atât de puternic încât nici măcar iubirea nu-l poate împiedica să se împlinească.Această concepţie care nu este acceptată de biserică este un fatalism pe care putem să-l întâlnim în orice decizie, fatum-ul este implacabil.Se spune că singur îţi faci destinul, ceea ce este în principiu corect dar dacă anumite fapte te orientează către un drum neştiut de tine?
Discuţia rămâne deschisă şi aflarea multor întrebări va duce la găsirea de noi şi noi întrebări, un carusel al interogaţiei care nu se mai opreşte. Romanul Bătrânul Gringo(Gringo Viejo), publicat în 1985 este un roman care este marcat de soartă şi de curgerea de neoprit a timpului.Povestea unui bătrân scriitor american care în viaţa lui nu a putut citi opera de căpătâi a limbii spaniole Don Quijote este împletită cu destinele unui general al Revoluţiei Mexicane(1910-1920) şi cu o tânără americancă. Laitmotivul romanului este aflat din primele pagini, bătrânul gringo a venit să moară în Mexic. Romanul este construit pe fundalul istoric al violentei revoluţii mexicane dar şi a eternelor neînţelegeri de-a lungul Marelui Fluviu(Rio Grande este fluviul ce reprezintă lunga frontieră naturală a Mexicului cu Statele Unite ale Americii, un fluviu brăzdat de sânge şi de ură). General al armatei revoluţionare Tomás Arroyo este un fost peon al unei mari familii mexicane Miranda(nume clasic pentru marii proprietari de pământuri din aceea perioadă în Mexic).Scopul său suprem este să distrugă, să şteargă de pe faţa pământului ferma familiei( la hacienda) unde a suferit în copilărie.Peonii pot fi comparaţi cu şerbii şi rumânii din ţările române, dependenţa lor faţă de stăpâni este zdrobitoare.Harriet Winslow este tânăra ziaristă, o frumoasă gringa, de care Arroyo şi bătrânul gringo se vor îndrăgosti nebuneşte. Cei doi bărbaţi au un ţel comun moartea, generalul vrea o moarte demnă de un erou homeric iar bătrânul gringo vrea doar o moarte atât şi nimic mai mult. Moartea bătrânului gringo ucis de către general va duce la execuţia lui Tomás Arroyo din ordinul lui Pancho Villa, şeful suprem al Revoluţiei Mexicane, mai exact principalul ei propovăduitor.Ulterior se află că ordinul lui Pancho Villa a fost moartea amândurora fiecare în alte circumstanţe.Generalul şi-a împlinit destinul a murit tânăr dar uitat de către toţi, iar bătrânul gringo a avut parte de o înmormântare creştinească, gringa considerându-l ca pe un tată pe care nu l-a avut niciodată. Dragostea pentru Harriet Winslow este tragică şi poartă pecetea morţii, într-o lume în care violenţa este ţelul ultim, a fi îndrăgostit este egal cu a fi criminal.Pancho Villa a realizat că aceşti doi bărbaţi vor zădărnici o mulţime de planuri prin bunăvoinţa dată unei gringa, ori trebuie să ştie că los gringos, americanii, sunt duşmanii eterni ai Mexicului, americanii ne urăsc mereu. Un roman bine scris unde forţa şi fatalitatea merg mână în mână, machismul tipic mexican se observă în dorinţa lui Arroyo de a o avea pe Winslow deşi o urăşte dar şi din dorinţa de a-şi răzbuna crunta copilărie.Furia împotriva vechii stăpâniri se desprinde frază cu frază din gura generalului peon, revoluţia este un ţel suprem ce poate depăşi chiar şi moarte.Bătrânul gringo se identifică cu personajul pe care nu l-a cunoscut niciodată, sau nu a vrut să-l cunoască, Don Quijote un visător care şi-a uitat visul, poate el este noul Quijote modern care nu mai are demult loc într-o lume în care virtutea şi onoarea sunt cuvinte vechi, apuse odată cu vremurile epopeilor. Romanul destinului este şi romanul unde soarta şi iubirea se întrepătrund dar niciodată nu se unesc, în viaţă nu poţi cere totul ori ai parte de iubire ori de moarte, niciunul nu a avut parte de iubire de moarte au avut parte toţi, în afară de gringa care nu a iubit pasional ci pur, nevoia acesteia de a avea o dragoste paternă se întâlneşte la tot pasul în roman. Fără îndoială este un mare roman al lui Fuentes prin faptul că ne revelă forţa destinului care s-a nascut odată cu lumea. Omul are capacitatea de a-l influenţa dar de a-l schimba, niciodată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu