luni, 4 iunie 2012

Ioan Gavrila Ogoranu - Brazii Se Frang Dar Nu Se Indoiesc



"Am scris aceste rânduri în amintirea celor care au luptat şi au murit în acei ani, 1948-1957, în rezistenţa armată anticomunistă făgărăşană şi care nu au nici mormânt, nici cruce.
Am scris pentru a lăsa mărturie că acest colţ de ţară nu şi-a plecat capul de bunăvoie în faţa comunismului. Să se ştie că au existat oameni care, cu sângele lor, au spălat faţa României, pătată de laşităţi şi trădări. Copiilor şi nepoţilor să nu le fie ruşine să se numească români."

Astfel îşi începea Ion Gavrilă Ogoranu primul volum din monumentala lucrare reunită sub titlul "Brazii se frâng, dar nu se îndoiesc"
Începând cu 1944, teroarea roşie adusă pe spinarea tancurilor sovietice se instaura în România. A fost începutul unei perioade negre în istoria ţării, milioane de oameni urmând să treacă prin experienţa iadului comunist. Dar românii s-au opus cum au putut prigoanei, mii de oameni alegând calea cea mai grea, cea a rezistenţei cu arma în  mână. De-a lungul şi de-a latul ţării, în munţi şi păduri, aceştia se organizează în grupe de luptă şi acţionează sprijiniţi de populaţia din satele şi oraşele din zonă.
Ce a urmat a fost o înlănţuire de lupte şi ciocniri, pilde de eroism, jertfă şi sacrificiu, dar şi un cortegiu de orori, de laşităţi şi trădări, de sânge şi durere, de anchete şi torturi, de chinuri şi execuţii.
În 1948 Ion Gavrilă Ogoranu era un tânăr student cu un întreg viitor în faţă. Prins în vâltoarea evenimentelor, a ales calea muntelui. A devenit conducătorul unui grup de rezistenţă din Munţii Făgăraşului. A luptat, a îndurat lipsuri, şi-a văzut tovarăşii căzând victime trădării. A fost capturat abia după douăzeci şi şapte de ani, caz unic poate în lume. A fost salvat de intervenţia lui Kissinger, ministru de externe al preşedintelui american Nixon.
Dar, mai presus de toate, a trăit să povestească. Şi a făcut-o cu un talent de neimaginat. Şi-a pus pe hârtie gândurile, trăirile, sentimentele, viaţa, a spus totul. O mărturie grandioasă, o epopee a luptei unui popor împotriva cotropitorului roşu, acesta este ciclul "Brazii se frâng, dar nu se îndoiesc".
Din păcate, timpul nu a mai avut răbdare. Ion Gavrilă Ogoranu a mai apucat să-şi vadă apărut abia penultimul volum, al şaselea, din această monumentală creaţie. Abia acum, la un an de la dispariţia lui, reuşim să încheiem ciclul cu ultimul volum închinat prietenilor şi fraţilor săi de arme ce au luptat şi s-au jertfit în citadela de neînvins a Munţilor Apuseni, acolo unde urmaşii lui Horea şi ai lui Avram Iancu au luptat şi şi-au împlinit destinul alături de umbrele marilor înaintaşi.
Să le cunoaştem faptele şi să le venerăm amintirea, depunându-le pe morminte această carte în care e cuprinsă viaţa, lupta şi moartea pentru ţară şi pentru aceia care nu au dreptul să-i uite.

2 comentarii: