"Pe pajiştea parcului de lîngă castel se şi adunaseră în jur de o sută de invitaţi. în corturi-bufet albe, instalate special pentru această ocazie, li se serveau băuturi şi gustări fine. Totul demonstra perfecţiunea dorită pentru această zi deosebită : şampanie, torturi, muzică. Pînă şi vremea era deosebit de frumoasă.
Contele Martin von Guldenburg îşi serba cea de-a şaizecea aniversare. Stînd în picioare în marele salon al castelului, el privea pe sub copertina rotondei la evenimentele ce se desfăşurau pe terasă. Familia se pregătea să-1 felicite.
Alături de el, în aşteptarea importantului moment, se afla şi Schulte, bancherul, privind gîriditor, mohorît, la vînzoleala din jur, în care nu se încadra prea fericit.
Era în primele ceasuri ale dimineţii. Un soare strălucitor făcea să sclipească roua pe florile din parc. Se auzea ciripit de păsări. Castelul era încă învăluit în tăcere, detaşîndu-se luminos în verdele proaspăt al castanilor ce-1 înconjurau. Un tropot de cal întrerupse concertul păsărilor.
Părăsind aleea de castani, îşi făcu apariţia o femeie, încă frumoasă, de vîrstă mijlocie, cu părul strălucind auriu sub razele soarelui. Ducea de căpăstru un cal care o urma şchiopătînd. Cizmele îi erau mînjite de noroi, şi, pentru că răcoarea dimineţii se mai făcea simţită, se îmbrăcase călduros şi practic : pantaloni de călărie bej şi peste bluză o vestă de lînă. Trăsăturile regulate ale stăpînei castelului, Christine, contesă de Guldenburg, erau .marcate de amărăciune, iar ochii ei albaştri, altădată atît de strălucitori, trădau grijile ce o tulburau. In mod sigur, nu observase frumuseţea acestei dimineţi.
Adîncită în gînduri, traversă peluza din faţa rotondei şi legă calul de minerul uşii grajdului, li vorbi animalului încet, pentru a-1 linişti, în timp ce-i ridica piciorul din faţă."
Citeste Elena Petrescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu