În romanul Domnilor copii, Daniel Pennac se întoarce la decorul său preferat – şcoala – pentru a vorbi despre educaţie, despre memorie şi toleranţă, dar mai ales pentru a-l face pe cititorul adult să regăsească puţin din acea plăcere pe care o simţea, în vremea copilăriei, în faţa unei poveşti. Un profesor le cere elevilor să scrie o compunere, în care să-şi imagineze un scenariu bizar: într-o dimineaţă să se trezească adulţi, iar părinţii să se transforme în copii.
Domnilor copii este una dintre cele mai frumoase invitaţii la retrăirea, prin lectură, a unei vîrste imposibil de şters din memoria adultului.
Fisier negasit.....va rog refaceti linkul
RăspundețiȘtergereRefacut
RăspundețiȘtergeremultumiri
RăspundețiȘtergere