Romanul „Jane Eyre“, de Charlotte Brontë, se distribuie astăzi împreună cu ziarul „Adevărul“, la preţul de 10,99 lei. Publicat în 1847 şi devenit, între timp, un clasic al literaturii britanice, romanul a fost ecranizat de peste 15 ori şi are suficiente elemente ce pot face din el un exemplu timpuriu de scriere ficţională feministă.
Romanul a apărut iniţial la Editura Smith, Elder & Co din Londra sub semnătura „Currer Bell”, din cauza eventualelor prejudecăţi cu privire la statutul femeii ca scriitoare, în epoca respectivă. Charlotte Brontë publicase deja un volum de poezii împreună cu surorile ei, Emily şi Anne, care folosiseră, la fel ca şi ea, pseudonime Ellis şi Acton Bell.
După cum afirma autoarea însăşi, „alegerea unor nume ambigue, dar cu tentă masculină, a fost determinată de faptul că nu ne plăcea să ne declarăm femei datorită unei vagi impresii că o autoare feminină ar putea fi privită din perspectiva anumitor prejudecăţi; observasem, înainte, cum criticii obişnuiau să atace personalitatea unui autor atunci când intenţia era de a-i critica opera”. La un secol şi jumătate de la apariţie, romanul a rămas cel mai renumit dintre toate scrierile surorilor Brontë, dovedindu-şi actualitatea până astăzi, când este încă transpus în ecranizări de larg succes.
Acţiunea romanului traversează două decenii din viaţa eroinei Jane Eyre, debutând cu suferinţele copilăriei grele, petrecute în casa mătuşii sale, Sarah Reed, unde Jane este constant maltratată de către familia acesteia. La sfatul binevoitor al unui medic, Jane este trimisă apoi la pensionul pentru orfani Lowood School, unde este tratată cu o răutate similară de către domnul Broc-klehurst, directorul stabilimentului. Acolo, Jane îşi pierde cea mai bună prietenă, pe Helen Burns, care se stinge din cauza neglijenţei cu care copiii obişnuiau să fie trataţi împotriva bolilor contagioase. Supravieţuind tratamentului malefic, Jane creşte şi devine profesoară. Este angajată ca guvernantă la reşedinţa Thornton, unde trebuie să o instruiască pe Adèle Varens, pupila unui domn Edward Rochester, stăpânul proprietăţii. Jane se va îndrăgosti de sumbrul şi misteriosul domn care va răspunde, în felul său caracteristic, sentimentelor ei. Totuşi, la Thornton se întâmplă o serie de evenimente ciudate. Când Rochester o cere în căsătorie pe Jane, ea acceptă, dar apariţia unei soţii nebune, de care Edward este legat împotriva voinţei lui, împiedică fericirea celor doi. Jane va părăsi Thornton, întâlnind noi aventuri, dar se va întoarce, într-un final, la singura ei iubire.
Paralele care pot fi făcute între anumite secvenţe ale romanului şi întâmplări reale din biografia autoarei motivează afirmaţia că „Jane Eyre” poate fi considerat un roman semiautobiografic. Episodul Lowood School este inspirat de propria copilărie a lui Charlotte, petrecută la The Clergy Daughters School din Cowan Bridge. Acolo, Charlotte şi-a pierdut două surori, pe Elizabeth şi pe Maria, în aceleaşi condiţii în care Jane o pierde pe Helen Burns. Autoarea a devenit profesoară şi apoi guvernantă, la fel ca şi eroina romanului său. Decăderea morală a lui John Reed, vărul lui Jane, este similară decăderii fratelui lui Charlotte, Branwell, care a devenit alcoolic şi dependent de opiu în ultimii ani de viaţă. Dincolo de toate speculaţiile, romanul lui Charlotte Brontë rămâne un document sugestiv ce prezintă perspectiva unei femei-autor asupra epocii victoriene.
Citeste Constanta Balaban
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu