I.G.Duca s-a născut în data de 20 decembrie 1879, la Bucureşti, într-o familie onorabilă: Gheorghe Duca, tatăl său, a fost director al Căilor Ferate şi al Şcolii Politehnice de Poduri şi Şosele. După ce, în 1897, termină liceul Sfântu Sava, pleacă la Paris unde, în 1902, îşi ia doctoratul în Drept. Tot la Paris, primeşte iniţierea în francmasonerie.
După ce se întoarce în ţară, lucrează pentru scurtă vreme ca ajutor de judecător la Tribunalul din Râmnicu Vâlcea: ca discipol al lui Spiru Haret, după trei luni, este numit de Vintilă Brătianu ca director al Casei Centrale a Băncilor Populare, care avea drept scop dezvoltarea economiei ţărăneşti. La sfârşitul lui 1907, demisionează de la conducerea Casei, se înscrie în PNL şi candidează la alegerile generale: devine deputat la vârsta de 28 de ani. În paralel, este director la ziarul liberal ”Viitorul”. La 31 de ani, după moartea lui Spiru Haret (1912), îi succede acestuia pe funcţia de ministru al Instrucţiunii Publice, în cabinetul prezidat de Ionel Brătianu. În această perioadă (1914-1918), se împrieteneşte cu I.C. Brătianu, îi devine ucenic, iar acesta îl ”antrenează” să devină lider al PNL. Între 1918 şi 1920, este ministru al Agriculturii şi Domeniilor. Din 1922 până în 1926, ocupă fotoliul de ministru al Afacerilor Externe. În această calitate, se declară susţinător convins al Micii Înţelegeri (din care făcea parte România, Iugoslavia şi Cehoslovacia), încercând să stopeze tendinţele revizioniste ale Ungariei care, după primul război mondial, începuse să ridice pretenţii pentru retrocedarea Transilvaniei. Este ales preşedinte al Comisiei pentru reducerea armamentelor şi vicepreşedinte al Adunării Generale a Societăţii Naţiunilor. Apropiat al Casei Regale, îi însoţeşte pe regele Ferdinand şi regina Maria în călătoriile lor la Londra şi Paris. După moartea regelui Ferdinand, într-o perioadă dificilă, marcată de uriaşe tensiuni politice, acceptă portofoliul de ministru de interne în ultima guvernare a lui I.C. Brătianu. La sfârşitul anului 1927, moare şi mentorul său poliltic. Ca ministru de interne, I.G. Duca se opune cu vehemenţă tentativelor principelui Carol de a reveni în ţară. După moartea lui Vintilă Brătianu, la 28 decembrie1930, I.G. Duca este ales preşedinte al PNL. Avea 51 de ani. Timp de trei ani, se ocupă în mod direct de refacerea organizaţiilor judeţene ale PNL: străbate fără odihnă ţara, verifică în amănunţime felul în care se propagă ideologia liberală, participă personal la selecţionarea membrilor de partid.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu