Privighetoarea și trandafirul este una dintre cele mai frumoase și triste opere scrise de Oscar Wilde. Prin intermediul ei, autorul ne vorbește, folosind metafore pline de sensibilitate, despre profunzimea sentimentelor, sacrificii în van și totodată, despre superficialitate.
În această poveste facem cunoștință cu un student îndrăgostit de o fată bogată. Ea îi promite că va dansa cu el la un bal doar dacă îi va aduce un trandafir roșu. Numai că trandafirii roșii erau foarte rari. O privighetoare ascultă povestea studentului și impresionată că mai există persoane îndrăgostite cu adevărat, pornește, fără succes, în căutarea trandafirului; găsește tufe de trandafiri albi, galbeni, dar nicăieri roșii. Există o singură soluție: ca privighetoarea să-și sacrifice viața. Astfel, numai înțepându-se în inimă cu țepii unui trandafir, sângele ei va colora floarea.
Privighetoarea se sacrifică, iar studentul intră în posesia unui trandafir roșu ca focul, „născut” din sângele păsării. Fericit, tânărul ia trandafirul și se prezintă în fața fetei. Însă lucrurile nu merg așa cum a sperat: invocând motive superficiale, precum faptul că trandafirul roșu nu se potrivește cu rochia ce urmează să o poarte, îl respinge. De asemenea, îi spune că a acceptat invitația nepotului șambelanului, care i-a dăruit bijuterii mult mai valoroase decât un trandafir. Dacă ea ar fi știut câte sacrificii stăteau în spatele acelui simplu trandafir, probabil s-ar mai fi gândit la acea comparație. Cel mai trist aspect mi s-a părut faptul că nici măcar studentul nu a aflat de sacrificiul privighetorii; el a găsit trandafirul în fața ferestrei, punând apariția sa pe seama norocului.
Citeste Marius Manole
54 mb! este completă ???
RăspundețiȘtergere