În anii 70, Pătrulescu fusese omul care, din partea Securității, răspunsese de întocmirea dosarelor de urmărire informativă, ale lui Constantin Noica și al meu. Fusese, cum se spunea în limbaj de specialitate, ofițerul nostru de caz.
Mi-a fost greu să-i conving pe unii dintre cititorii mei că, deși scrise la persoana I – maiorul e cel care-și spune povestea – paginile acelea îmi aparțineau în exclusivitate, exact ca restul cărții. Așadar, deși povestea are aerul unei spovedanii târzii sau al unor pagini de memorii, ele reprezintă o ficțiune, iar eroul lor este un personaj literar.“ ( Gabriel LIICEANU)
Lectura: Razvan Vasilescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu