După cum se specifică în prefața cărții Robot Visions, Asimov a fost rugat alături de alți autori să scrie o povestire intitulată "Omul bicentenar" pentru o antologie SF dedicată bicentenarului Statelor Unite. Deoarece Asimov a fost singurul care și-a îndeplinit sarcina, proiectul a căzut. Povestirea, publicată în februarie 1976 în Stellar-2, a fost recompensată cu premiul Hugo și cu premiul Nebula pentru "Cea mai bună nuveletă science fiction".
În secolul XXI, descoperirea creierului pozitronic a dus la apariția muncitorilor roboți și la revoluționarea vieții de pe Pământ. Dar pentru familia Martin, robotul de casă NDR-113 reprezintă mai mult decât un servitor mecanic. Robotul, botezat "Andrew" pornind de la indicativul lui, a devenit un prieten de încredere, un confident și un membru al familiei.
Povestea este relatată din perspectiva lui Andrew. Experiența sa anterioară cu familia Martin este plină de momente ciudate, care demonstrează lipsa sa de socializare; în schimb, se descurcă mult mai bine cu obiectele ne-animate și cu animalele, începând să demonstreze abilități creative, emoții și conștiință de sine, trăsături specific omenești. El este luat de la activitățile sale cotidiene și lăsat să își urmeze creativitatea, câștigând o avere de pe urma creațiilor sale.
Andrew caută protecție legală și recunoașterea umanității sale, înlocuindu-și treptat componentele robotice cu unele organice, proces pe care îl consideră o transformare din robot în om. Generațiile familiei Martin se succed și îl asistă în această misiune de căutare a umanității, limitați fiind doar de capacitatea lor de a accepta umanitatea lui Andrew. Dar doar atunci când Andrew permite creierului său pozitronic să se "degradeze" - renunțând astfel pe deplin la nemurirea sa - ajunge să fie declarat ființă umană, iar acest eveniment are loc la a două sutea aniversare a creării sale.
nu aveti acordul meu pentru a distribui cartile citite de mine!
RăspundețiȘtergere