Lipsit de aureola romantica si de fanatismul eroilor lui Dostoievski, demonul cel meschin al lui Sologub, alias Peredonov, profesor intr-un liceu de provincie, este raul prin excelenta: slugarnic, animalic, las, delator abject, mizantrop, suferind continuu de mania persecutiei si persecutand el insusi pe oricine. Universul aparent monoton al unui orasel din Rusia tarista este, de fapt, un mediu suprasaturat de forte diabolice: patimi refulate, razbunari filistine, rafuieli meschine. Pe scurt, un univers in care iperedonovismuli reprezinta o stare de spirit si nu un caz clinic izolat.
Prin aceasta analiza a potentialului malign al naturii umane, romanul lui Feodor Kuzmici Sologub (1863i1927) se dovedeste opera profunda a unui moralist, al carei protagonist, spre deosebire de complexul erou dostoievskian, este un demon unidimensional, un prototip al raului absolut.
Actiunea se petrece intr-un orasel de provincie saturat de patimi refulate, razbunari si rafuieli meschine. Peredonov,profesor la liceu, este un prototip al raului: slugarnic, animalic, incult, las, mizantrop, care spera la un post de inspector ‘promis’ de printesa, daca se casatoreste cu Varvara (amanta lui, o femeie urata, proasta, ipocrita). Suferind de mania persecutiei, Peredonov ajunge sa banuiasca ca toata lumea il invidiaza si ca toti incearca sa il impiedice sa primeasca postul de inspector. Devine atat de obsedat incat incepe sa isi banuiasca pripriul motan ca il denunta la sefi, vede naluci, crede ca spionii se ascund sub tapet sau in cartile de joc.
In paralel e descrisa iubirea dintre Liudmila si Sasa. Desi la inceput pare un sentiment nevinovat, o iubire copilareasca, e de fapt o corupere a adolescentului inocent, de catre tanara obsedata de trupuri frumoase si goale.
Citeste Gina Colibaseanu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu