Sub cireşul din curte, aşezat la masa de brad, crăpată Şi înnegrită de vreme, Bunicul îşi sorbea cafeaua în tihnă. Se uita din cand în cand la mugurii ceruiţi şi cruzi încă ai pomului sub care se afla şi simţi sub părul de la ceafă bătăile, altădată bolovănoase, acum molcome, ale inimii. împlinise nu de mult şaptezeci şi unu de ani, o cifră destul de modestă, după părerea Bunicului, dacă se gîndea la anii pe care ar mai fi dorit să-î trăiască, dar destul de puţin încurajatoare, dacă făcea o simplă comparaţie între ceea ce simţea în această primăvară şi ce simţise, să zicem, exact cu treizeci de ani înainte, în acelaşi loc, plin de sensibilitate, care era ceafa.
Transformările din natură, se petreceau o dată cu transformările din el, cu singura deosebire că aceste transformări erau acum abia perceptibile, ca un somn leneş, în care doar cîteva celule vii mai voiau să spargă prin impulsurile lor încă tinereşti o stare generală de amorţire...
o carte excelenta,te tine cu sufletul la gura,si felicitari naratorului,face si asta 100 de puncte :) multumesc,sunt o fana pentru astfel de carti
RăspundețiȘtergere