Publicată prima dată la 1981, trilogia „Dragostea şi Revoluţia” cuprinde volumele „Toamna roşie”, „Cei care plătesc cu viaţa” şi „Speranţa”. Şi în acestea, personaje principale sunt ţăranii. Problema colectivizării l-a urmărit pe autor, aşa cum declarase chiar el, în permanenţă: „Mă duceau la exasperare imaginile din literatură în care ni se descria un ţăran continuu fericit şi care nu mai ştia ce să facă de bucurie că a venit în sfârşit revoluţia socialistă să-l invite la colectivizare ca la o serbare”.
Autorul, se întreabă meditativ, pentru a stârni parcă în cititor conştiinţa neamului: „Cine stabileşte şi cine măsoară hotarele vârstei şi ale vârstelor? Cine poate decide când începe, când poate să înceapă şi când se încheie marea iubire? Şi când avem, şi când nu avem dreptul la ea?”.
Trilogia „Dragostea şi Revoluţia” a fost incomodă nu doar înainte de 1989, dar şi după, căci a fost distrusă, chiar arsă, încercându-se astfel scoaterea ei din memoria literaturii. Chiar şi aşa, Dinu Săraru mărturiseşte că nici în acest caz nu s-a simţit obligat să schimbe măcar un cuvânt sau o virgulă din manuscrisul original; aşadar şi aceste volume, precum întreaga sa operă, şi-au păstrat integritatea. „Dragostea şi Revoluţia” este, din 1984, nu doar un titlu de carte, ci şi de film, căci ideea cărţii l-a inspirat pe regizorul Gheorghe Vitanidis.
Citeste Sofica Radulescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu